Scarlett.

gravity...stay the hell away from me...


Am in mana o poza de-a ta si pe birou un tester pe care am pus parfumul tau. Miroase puternic, peste tot in jurul meu, miroase a tine. Mi-e frica sa le rostesc, mi-e frica sa ma gandesc la ele si cel mai mult, mi-e frica sa o recunosc. Sunt cele trei cuvinte. Moartea multor povesti de dragoste, si visul altora. Speranta si agonia. Tot ce ai avut, ce numai ai, ce ai vrea sa ai. Totul...in cateva cuvinte. Mi-e.....dor....de... tine.

Te privesc si nu vad nimic din tine sa se fi schimbat. Mi te imaginez la fel. Aceeasi ochi albastrii privind in departare, acelasi par saten cu suvite arse de soare. Aceeasi obraji cu gropite atunci cand zambesti, si aceeasi aura a perfectiunii care a zacut mereu in jurul tau.

Mi-e greu.M-am rupt de tine odata , si am crezut ca a doua oara voi ramane indiferent. Dar , in ciuda asteptarilor mele, cedez. Asemeni unui pod fragil care sta sa cada la primul fir de praf care se va aseza peste el. Nu....nu e mai usor. E la fel. Poate mai rau. Si nu inteleg de ce , cand, si pentru ce motive. Pentru ce oftez defapt acum? Ai fost o poveste, si, la fel ca toate povestile, ai avut un sfarsit.E drept, mi-a placut mult sa te citesc, si am iubit fiecare pagina din tine, fiecare rand, fiecare cuvant...si as fi putut continua sa citesc si sa recitesc aceeasi poveste, a ta, mult timp...doar ca tu nu m-ai lasat. Ti-ai inchis copertile pentru totdeauna.

Scarlett...de la Cacharel.

Nu pot sa uit.Tu poti? Sunt sigur ca nu o sa uiti. Si fiecare zi de 27 din calendar te va lasa mereu cu acelasi gust dulce amarui pe buze. Buzele tale..

Mi-e dor de fiecare particica din tine si cateodata te simt peste tot. Rar te visez dar recunosc ca daca as putea, te-as visa mereu. Cand nu pot sa dorm, ma gandesc la tine. Mereu ma linisteai. Radeam cu tine , visam cu tine, invatam..cu tine. Tu m-ai facut tot ce sunt azi. Tu , mi-ai dat forma, culoare si farmec. Tu m-ai facut sa fiu asa. Sa rad cand vreau sa plang, sa fiu calm cand vreau sa cert, sa vindec cand as vrea sa ranesc, sa iubesc cand simt ura in jurul meu. Sa dau altora tot ce am mai bun din mine. Sa iubesc din tot sufletul si sa nu privesc inapoi, nici inainte. Sa imi pese de prezent.

Si nici macar nu iti dai seama ca si azi stiu fragmente intregi din tot ce vorbeam , si am amintiri vii cu tot ce faceam. Nici azi nu stii ca am scris la multi ani pe toti peretii , de ziua ta si nici azi nu stii ca te-am cautat zile in sir pe la romana, pe la universitate, cand stiam ca nu pot sa te gasesc.
In fiecare metrou mi-e dor de tine, pentru ca nu pot sa uit cum stateai sprijinita de umarul meu si muscai cu pofta dintr-un covrig. Si imi spuneai ca dragostea e un balon. Ca te ridica din ce in ce mai sus, si ca daca lucrurile nu merg bine , se sparge. Eu faceam ochii mari si tu ma sarutai zambind, si cei din jurul nostru zambeau si ei pe ascuns.

Sunt lucruri care mereu imi vor amintii de tine. Cum sunt portocalele sau ciocolata milka, sau insignele, sau ceasurile roz deschis. Cum e sephora , sala 5 din cinematograful nostru, examenele de bac, banca din 23, lacul si podul din herastrau sau geanta colorata. Bratarile, phineas si ferb, glumele, skittles, melodiile ciudate. Totul.

Si de fiecare data cand voi trage un fum imi voi aminti ca mi-ai aruncat pachetul de tigari nedesfacut la gunoi.
Imi pare rau ca te dezamagesc, ca te-am dezamagit.



Nu, nu o sa te caut. Dar o sa imi lipsesti in fiecare zi.




Farewell the ashtray girl. by ~MissAyleen on deviantART


Tu esti...doar.... mi-e dor de tine.


Scarlett...de la Cacharel.

rad singur.

Pe peronul unei gari sau intr-o statie de autobuz. Intr-o intersectie ciudata sau sub un balcon al unei case vechi. Peste tot vad oameni tristi, si oameni care se iubesc. Vad figuri contradictorii, peste tot, oriunde merg. Un baietel care plange pentru ca nu are jucaria cea noua din vitrina. Ii intind 5 lei si o bomboana si imi zambeste . Imi strange mana "ca barbatii" si pleaca fericit spre mama sa , spunand ca acel baiat imbracat ciudat i-a cumparat o masinuta noua . Si plec. Ma pierd in multime si nu simt nici macar nevoia unui "multumesc".
Cand astepti metroul nu poti sa nu te uiti in gol, in acel tunel care pare ca se adanceste din ce in ce mai mult. Intr-un fel, oricat de mult te-ai grabi, metroul te calmeaza. Acolo, in agitatie, unde oamenii coboara si urca si isi fixeaza ceasurile pentru intalnirile ce urmeaza, e totusi liniste. Ma uit in sus, si vad cronometrul acela care imi arata ca peste 6 minute si 30 de secunde urmeaza sa ma urc in metrou. Zambesc. Ma intreb la ce se gandesc toti oamenii acestia. Uite, el. E un tip marunt, imbracat in camasa cu carouri , blugi si niste pantofi ieftini. Isi poarta parul ciudat, pieptanat doat intr-un anume sens. Are barba, se vede ca s-a chinuit destul sa ii dea forma aceea de dimineata. Il privesc de cateva minute si acum observ ca dupa ce s-a uitat tot timpul acesta in gol, se intoarce si zambeste. "taati.." se aude o voce dulce de copil . O fetita blonda cu ochi mari si negrii, isi strange in brate tatal. Nu m-as fi gandit...
Aici oamenii sunt ciudati, ascunsi, si de la nici unul nu te astepti sa fie ce e defapt. Oare cum ma vad pe mine toti? Eu sunt ascuns in scaunul meu rosu si ii privesc.Ii judec , ii laud, ii admir sau ii detest. Dar ei?
Un aer rece ma loveste in fata si odata cu el sunetul metroului venind cu viteza. Nimeni nu paseste dincolo de linia rosie inainte ca acesta sa se opreasca.Doar eu. Intind mana spre metroul inca in miscare si ma las atins. E placut. E o senzatie ciudata, ca si cand eu as oprii totul . Un strain ma trage inapoi, spunandu-mi sa am grija. Il ascult si ma indepartez tacut.

"atentie , se inchid usile"

Se aude o voce asprea de barbat. Cu siguranta fumeaza de prea mult timp. Ma intreb daca si vocea mea va ajunge asa candva. Imi scot pachetul de tigari si le numar. Una...doua...nu are sens. Il pun inapoi in buzunar si imi scot telefonul. Tastez numarul ei, mi-e dor de ea. O sun si imi raspunde, nu stie cine sunt. Nu spun nimic si sunetul se pierde atunci cand intru in tunel. Ma pierd si eu...





Asculta mai multe audio Muzica

good gone girl

everybody, everybody wants to love...



Viata-i mai frumoasa cand o privesti cu ochi tulburi. Imi era dor de o dimineata cu aer rece de munte si un foc de tabara aprins cu ultimul bat de chibrit ramas in cutie. Cand berile se termina si lumina se stinge, si nimeni nu doarme. Everybody, everybody...

Imi era dor sa strig cu tine de pe un munte si sa te amenint ca te arunc, sa te tin in brate iar tu sa ma lovesti, sa ma gadili. Sa cad cu tine in iarba si sa fi fericita ca ai castigat. Imi era dor de tine, asa, neschimbata .Cum erai mereu. De o iubita asa cum si-ar dori multi. Am inteles acum ca reteta fericirii tale era simpla, dar eu ma complicam . Tu ai nevoie doar de putina libertate, putina indiferenta si putina dragoste. Nimic mai mult.

Am gatit, am dormit, ne-am speriat de umbra unei furnici . [ nu, nu era neaparat necesar sa spun asta.]

Stii...aveam nevoie de asta. Imi era dor de linistea aceea dintre noi, de iubire si de fericire. Poate nu a fost o noapte de dragoste pe malul marii, nici un sarut sub turnul eiffel si nici macar o noapte intr-o camera scumpa de hotel. Dar a fost o noapte cu tine pe un covor alb , cu lumanari si mult vin rosu.




everybody, everybody wants to be loved...

cute little monster.

Daca aseara si in ultimele 2 seri nu as fi adormit la cel putin 4 dimineata acum nu as fi cascat si tocmai nu as fi adormit si salivat pe plansa mea tocmai terminata la desen. Ma rog, felul acela de desen. Adica linii..numere..puncte..cerculete..
Nu e corect dar eu alta numai fac.
Ea m-a rugat sa ii desenez un tricou. Tricoul perfect pentru vara asta , si mi-a promis ca o sa-si cumpere unul asemanator. Daca eu o sa desenez un tricou cu pesti cu flori in loc de solzi, unde naiba va gasi ea unul asemanator?

Am langa mine o caseta veche pe care scrie ceva si nu inteleg ce.Si imi pare rau ca video numai am si nu o sa stiu niciodata ce era pe acea caseta. E o caseta plina de praf,mare, neagra, cu banda rosie. Imi place.

Azi nu stiu ce fac.Imi pierd timpul in oras, la cursurile ei sau oriunde in alta parte. Avea dreptate cine spunea ca eu fac si medicina. Defapt nu prea sunt atent si nici ea nu e. De-asta ma iubeste cand ii distrag atentia de la chestiile alea plictisitoare si ma uraste cand trebuie sa invete singura pentru ca nu a inteles nimic. Ma intreb daca ar putea sa ma urasca cu adevarat...

Poate doar daca as fugi cu I. pe o insula pustie.


Intr-un fel stiu ca ma iubeste si ii e frica sa ma piarda. Si sunt mandru in sinea mea ca am facut-o sa ma vrea si am inversat rolurile.

- mothersucker.
- at least i'm a cute mothersucker .


Si nici macar nu ma mai cearta. Imi spune in schimb ca oamenii nu se schimba , ci doar sentimentele lor. Iar mie imi pare rau de tristetea din vocea ei.


- imi place fundul tau.
- sigur. I. are fundul mai bun.
- mai bun de....
- esti nesimtit.


Promit sa te invat sa saruti lent.

if she had wings she would fly away

Am de dimineata in minte o melodie a lui James Blunt. Carry you home. Mi-aduce aminte de tine, si de serile in care te duceam acasa pe brate. Mai stii? Atunci cand ne pierdeam amandoi pe campuri pustii. Si ne aruncam in iarba, si numaram stelele. Tu..mereu adormeai.Iar eu eram mereu acela care , dupa un drum lung, se strecura in curtea si in camera ta. Mi-aduc aminte cat de mult mi-a luat sa invat sa deschid geamurile fara sa fac zgomot. Te lasam incet pe pat, te sarutam si plecam. Iar tu ramaneai mereu cu acelasi "somn usor" in gand...


Mi-e dor de vara trecuta. Si stiu ca vara asta nu va mai fi la fel. Vara trecuta iti cantam, si cantai si tu cu mine. Si ne jucam carti, castigam si te sarutam .Si radeam in hohote de un simplu "ah".


insemnarea asta pare fara rost..