(never) too late

Here's to all the broken hearts tonight, Here's to all the "fall-a-parts" tonight.


Te pierzi in tot ce ti-a ramas si incerci sa o iei iar de la capat, dar cum? Cum poti sa gasesti piesa lipsa din propiul puzzle cand incercand sa le unesti descoperi tot mai multe care nici macar nu iti apartin.
Nu stiu unde am gresit dar stiu ca undeva pe drum am pierdut o parte din mine. Ti-am daruit tie totul: toata increderea, toate visele care m-au trezit in miez de noapte de atatea ori, gandurile din fiecare fum si soaptele din fiecare cosmar. Ti'am inmanat o inima intr-o cutie jerpelita de carton si ti-am spus doar atat: "Tu stii cel mai bine ce sa faci cu ea".
Poate nu am vorbit destul, poate nu am ales mereu cuvintele potrivite, dar asteptam de la tine sa privesti dincolo de ziduri cu ferestre inchise, sa asculti dincolo de soapte neintelese si sa vezi dincolo de negrul asta patrunzator in care te-ai pierdut parca prea mult.

Poate am incetat sa iti mai arat ca imi pasa, dar asta nu inseamna ca si eu m'am schimbat. Vopseste o casa galbena in albastru. Nu e ca si cum ai arunca totul afara si ai cumpara alta mobila, alt televizor si ai schimba parchetul, nu-i asa? Continutul ramane, tu ramai in patul tau, pe muzica ta, doar vecinii au impresia ca ai inceput sa faci schimbari. Dar tu...care ai cheia , baga capul pe usa si uita'te inauntru. Convinge'te singura daca pe mine nu ma crezi.

Daca nu mi-a fost dor de tine, de ce m-am trezit in fiecare dimineata cautand disperat in cutia cu scrisori? De ce am adormit cu telefonul in mana de atatea ori, pentru ca nu am putut niciodata sa apas butonul ala verde care a stat intotdeauna intre noi?

Nu pot sa nu ma uit in urma, desi chiar tu mi-ai spus sa nu privesc inapoi. Sunt undeva la mijloc, prins ca intr-o menghina intre a face totul sa te regasesc si a merge mai departe. Si tac. Caci tacerea a fost intotdeauna cel mai bun raspuns.
Calendarul mi-a ramas fixat in mai si-am incercat de-atatea ori sa intorc clepsidra, dar am obosit si eu odata cu timpul.


Nu vreau sa iti spun decat atat: ...defapt, nu vreau sa iti spun nimic. Mi te imaginez stand dreapta in fata mea, privindu'ma fara regret. Vreau doar sa stii...mi-e dor sa te aud, mi-e dor sa razi de mine, mi-e dor sa iti treci degetele prin parul meu si sa'mi strici freza. Mi-e dor sa ma inveti sa respir din nou.
Dar nimic nu se compara cu imbratisarile tale.

stepping on your own heart.

- Cum ai putut?
- Imi pare rau ! nu am vrut sa iti fac rau...
- Nu, nu intelegi. Stiu ca nu esti asa, probabil iti pare rau, probabil nu ai vrut sa imi faci rau, dar asta nu te scuza pentru nimic din ce ai facut.
- Iarta-ma.
- Nu te iert! Nu te mai iert! Nu totul se rezolva cu un "iarta-ma". Asuma-ti greselile! odata pentru totdeauna, invata sa-ti asumi greselile!
- Nu am vrut!
- Pleaca! sa nu te mai vad, sa nu te mai aud, sa nu te mai simt! Nu mai vreau, nu mai pot. Te iubesc!

......
and then the world stopped for a sec.







your tears are the powerfull poison i've ever tasted.your lips are the powerfull drug.

secunde.

Ce poti tu sa mai repari? Cand totul e atat de stricat...

E ca si cum totul s-ar fi oprit in loc de 3 ani incoace. 3 erau, nu? Un pas in fata, unul inapoi, nu am ajuns nicaieri si totusi s-au schimbat atat de multe. Ma simt ca un strain intr-un oras mare, inconjurat de gandurile , grijile, cosmarurile si frustrarile altora .Toate la un loc. Nu mai am timp de nimic desi am atat de mult timp liber.
Se cuibareste in bratele mele ca un copil friguros, ma trezeste la miezul noptii cu un sarut si apoi adoarme multumita, inca zambind. O privesc in ochi si stiu ca, desi ma face fericit, nu e ea cea langa care as vrea sa adorm, nu e ea cea care sa imi taie respiratia cu o privire. Cea in al carui par sa imi uit diminetile.

- you're so afraid of losing something you love that you refuse to love anything.
true.



scars don't heal.

choosing

"Mai devreme sau mai tarziu, ajungem sa credem ca tot ce facem este normal." , imi spunea apasand pe fiecare silaba. Nu-mi aduc aminte tot, nici nu as vrea. Oricum , prea multe momente in care ma uit in gol in mijlocul unei multimi, prea multe flashbackuri in timpul unei convorbiri.
Imagini, sunete care imi sparg timpanele si valuri de sentimente sparte in mii de picaturi . Odata la cateva luni, odata la un an sau odata pe saptamana, pentru o secunda stiu ca ceva iti aminteste de mine. Suspendati in timp ca intr-o clepsidra, suntem amandoi acolo, nicaieri altundeva. In acelasi punct, in acelasi gand.

E toamna tot mai mult in fiecare zi . Lumea vine, lumea pleaca. Ma simt de parca am pierdut prea mult timp. Ceva ma tine in loc.

It's always easier to choose forget instead of remember.

nu o sa mai fie ce a fost.

Sunt zeci de momente in care gandurile nu ma mai asculta. Cuvintele mi se opresc in gat si raman blocat. Nimic nu merge timp de cateva momente. Mi se intampla tot mai des si nu inteleg de ce. Ai plecat de multe ori din viata mea, dar mereu e la fel. Nu realizez ce mi se intampla. Ca atunci cand esti ranit mult prea grav ca sa mai simti ceva si ai impresia ca esti bine, ca ai scapat si nimic nu te mai poate atinge. Pentru o secunda privesti moartea in ochi si-i zambesti fals. Esti in soc, iar peste cateva ore durerea acapareaza totul.

Ironic.
Nu vreau sa te mai sun, nu mai am curaj nici macar sa formez numarul . Nu vreau sa te mai caut...nu vreau sa ti mai urmez pasii , nu vreau sa mai fumez pachete de tigari pe scarile facultatii , doar pentru ca stiu ca esti undeva acolo, intr-o sala de curs .
Cafenele, baruri, cluburi. Locuri in care nu vroiai sa ma vezi. Ma pierd tot mai des in tot mai mult fum si imi ingrop amintirile in fiecare chistoc. Te pierd tot mai mult cu fiecare minut si stiu deja ca nu exista morfina pentru asa ceva.

Era intr-o luni, asa imi aduc aminte. Am plecat mai devreme de la ore pentru ca erai singura acasa . Drumul spre tine parea intotdeauna atat de lung. Stateam in patul tau, intins pe spate, privind absorbit spre tavan, prin tavan. Ai venit la mine si m-ai intrebat ce mai fac pe un ton atat de cald, dar fara sa astepti un raspuns, m-ai sarutat zambind .

Scarlett.



what day is it
and in what month
this clock never seemed so alive
I can't keep up
and I can't back down
I've been losing so much time
cause it's you and me and all of the people
with nothing to do
nothing to lose
it's you and me and all of the people
and I don't know why
I can't keep my eyes off of you

rules of attachment

Vine o perioada cand simti nevoia sa tragi in piept doar aer curat. Am lasat atatea zile bune in urma , dar daca ma opresc acum stiu ca nu o sa fiu mandru de nimic din ce am facut. Sticle de vin si beri goale, seri cu cerul plin de stele, nopti prin dormitoare cu pereti albastrii si in asternuturi care nu-ti sunt dragi, saruturi care nu iti mai opresc gandurile in loc si maini pe care nu vrei sa le cuprinzi, minciuni pe care nu vrei sa le spui. Adevaruri pe care nu vrei sa le auzi.
Nu imi mai e drag nimic. Nu imi mai e drag sa salut pe nimeni din cunoscuti si totusi acum le vorbesc mai mult decat inainte, ii tin mai aproape , actionez din reflex. Rad, glumesc, sar la atac, dau mana cu oricine. Pierd zile cu ei langa o cola si un pachet de tigari, dar nu reusesc sa ma desprind.


When you lose yourself, tell me , what do you do when you realize that you're standing empty in front of a mirror? That you're trying to look through but you can't find nothing behind those eyes. When you're starring at your fingers but you can't remember how it feels to touch her, how it feels to love her. When you're touching your lips but you can't remember how her lips tasted in that moment, right there. When you're starring at your arms but you can't remember the last time you hold her. When you try to find the words, but you can't remember the way she wishpered for you. When you hear the song, but you cant remember the way she danced with you. Tell me what do you do?







The first rule of attachment? Don't get attached.

sa distrugi si sa arzi tot.

Acum ceva timp numaram lunile uitandu-ma uimit in calendar. Mai sunt doar 4 zile. Ai crescut atat de repede incat imi pare ca timpul ti-a sters din memorie totul, chiar si felul in care obsinuiai sa fii in preajma mea, chiar si cuvintele pe care le foloseai atunci. Acum toate s-au preschimbat peste noapte."Hocus-pocus." : tu peste noapte ai devenit femeie si eu... ma uit pierdut in urma, caci mi-e dor de tine, aceea inocenta, aceea mereu fericita. Dar presupun ca timpul nu iarta nimic si uneori uita sa vindece. In locul lui as face la fel.
Cu ce rost sa incerci macar sa repari ceva definitiv stricat?

Stiam atat de multe despre tine. Te cunosteam atat de bine, atat de intens incat puteam sa vorbesc nopti intregi despre tine si sa nu obosesc, sa nu ma plictisesc. In ochii altora, poate ai parut mereu tare ca piatra si poate ca, in definitiv, nimeni nu a putut sa ajunga la tine asa cum am putut eu. Si viceversa. Ne asemănăm. Ne asemănam? Nici eu nu stiu . Acum nu mai stiu nimic. E gol totul si ma simt ...strain in propria-mi casa. Nu te mai cunonsc. Nu te mai recunosc. Asa simt, doar privindu-ti noile poze, incercand sa mai vad scanteia aceea din ochii tai, dar nu e nimic. E posibil sa nu mai fie nimic acolo? Cine si cand mi-a rapit printesa, lasand castelul gol?




As vrea sa te intreb ce-i cu tine. Dar cand am sansa, parca amutesc, parca uit sa vorbesc. As vrea sa nu mai fiu absent , sa nu mai tac, sa nu te mai las sa te ascunzi. Dar asta nu-i un joc de fata-ascunselea, nu-i un joc deloc. As vrea sa pot macar sa iti las un trandafir la poarta liceului, sa iti spuna la multi ani. Dar nu mai pot sa fac nimic, ai fugit peste culmi nevazute si nici macar nu ai luat vreun Fat Frumos cu tine. Ce ma doare e ca ai fugit singura, ca eu te-am facut sa pleci si nimeni altcineva.

Sa distrugi si sa arzi tot? Nu. Poate ca inainte vroiam sa te uit, ca sa pot sa o iau de la inceput, dar cu timpul am inteles ca e necesar sa fii prezenta in tot ceea ce fac. Nu vreau sa te mai ascund, nu iti mai arunc amintirea prin foldere si cutiute. Tin cu dintii de ce a mai ramas din... tot ce a fost. E ca si cum te-as purta mereu in buzunarul de la piept.

As vrea sa intelegi cat imi pare de rau...


"Dar Mihaela stie una si buna: sa-mi returneze scrisorile."

imi pare rau.

Cred ca e scris undeva, acolo, sa te vad in fiecare iarna. Mi-era atat de dor de tine incat as fi ocolit pamantul doar ca sa te vad. Dar n-am facut-o. Ceva ma opreste in loc cand vine vorba de tine. Ceva ma face sa nu te sun, sa nu te caut nicaieri, sa nu iti urmez pasii. E ca si cum as fi fost mustrat sa numai vorbesc neintrebat, sa nu ma mai ridic de pe scaunul meu decat daca sunt rugat sa o fac. As fi vrut sa-ti spun orice, sa-ti spun tot ce am pe suflet, cate nopti nedormite am avut fara tine, cate vise cu tine au fost , cat mi-ai lipsit. As fi vrut sa te opresc din drum, sa-ti spun ca te iubesc. Dar nu am putut.

Sunt neputincios in fata ta, te-as lasa chiar sa ma calci in picioare , sa-mi strigi in fata cat de mult am gresit si cat de mult te-a durut, fara sa scot macar un cuvant. Stiu ca sunt vinovat. Mi-as dorii sa ma certi, sa ma critici, dar tacerea asta e mai grea decat orice. Mi-as dorii cateodata sa am si eu dreptul sa te aud din cand in cand , sa te vad. Dar sper in zadar. Mi-as dorii sa fi acolo, prezenta in viata mea si nu doar o umbra care apare atunci cand te astepti mai putin. Esti ca o fantasma. Ireala, pentru mine, dar toti ceilalti te vad. E frustrant .Mi-e dor si mie. Ma doare si pe mine.

Imi pare rau ,inca te iubesc.

"don't just wait for things to blow up in your way. go out there, make them happen" so they told me.

I just need a release.

Totul in jur iti striga numele. Nu stiu cat timp a trecut de cand nu te-am mai vazut, de cand nu ti-am mai vorbit macar. Am profesori care mi se confeseaza pe holuri, in pauze, in ore si prieteni care sufera, care sunt dezamagiti sau dezamagesc. In jurul lor te simt mai aproape. Minciuni. Azi totul se bazeaza pe minciuni. Deosebesc atat de bine minciuna de adevar , in ciuda faptelor, incat mi-e greu sa nu rad cand sunt mintit. Ma abtin. Cand minti trebuie sa-ti cunosti bine terenul, pentru ca e ca si cum ai merge pe un camp minat. Daca ai uitat ce ai spus, bum. Daca ai hotarat sa te predai, bum. Un pas gresit si bum. Bum in orice caz, pentru ca in final totul se afla, totul se sfarseste , iar uneori inculpatul sufera chiar mai mult decat victima. Ce tampenie.

Azi nu vroiam sa scriu pentru tine, desi mi-e dor de tine mai mult decat ai putea tu sa-ti imaginezi. Pun pariu ca... ei bine, pun pariu ca m-ai uitat. Pun pariu ca nu-ti aduci aminte de aniversarea noastra , de intalnirile noastre si pun pariu ca nu eziti inca sa pasesti in sala unui cinematograf. Acel cinematograf. Pun pariu ca nu ti-e dor. Pun pariu pe ce vrei tu, ca nici macar nu-ti mai aduci aminte. Pun pariu...

As vrea sa te gasesc, oriunde ai fii ascunsa ,si sa iti bat la usa asa cum ma stii. Imbracat in aceeasi blugi negrii , decolorati acum si in acelasi hanorac in care iti ingropai diminetile. As vrea sa iti aduc un ceai, si manusile inapoi, si as vrea sa'ti zambesc asa cum iti zambeam pe atunci, cand te vedeam nerabdatoare, agitata, asteptandu'ma sa ies in pauza. As vrea sa mai vad , macar odata, ochii aceia in care m'am pierdut irevocabil.
As vrea multe , te'as vrea inapoi, pentru oricat de putin. Pentru ca mai presus de toate, tu m'ai invatat sa iubesc, tu m'ai invatat sa pretuiesc, tu... m'ai invatat sa pierd.






Hello
Can you hear me?
Am I getting through to you?
Is it late there?
There's a laughter on the line
Are you sure you're there alone?
Cause I'm
Tryin' to explain
Something's wrong...
You just don't sound the same .

so quiet

Cateodata as vrea sa inchid ochii si sa te uit. Bum. Pur si simplu. Cateodata as vrea sa te inteleg dar nu pot. Nu ma lasi. Cand am vrut sa iti fiu aproape ai distrus totul , iar acum cand vreau sa te las sa incerci sa fii asa cum vrei sa fii, alergi inapoi la mine. Tu te-ai intelege? Nu mai pot sa te prind atunci cand cazi. Nu mai pot sa iti sterg lacrimile atunci cand plangi, nu mai pot sa te apar de monstrii de sub patul tau . Am obosit. Am proprii mei monstrii, propriile mele cicatrici, rani, iluzii. Am obosit sa iti inteleg temerile, sa iti iert greselile. Daca te mai iubesc? Da, sigur ca te mai iubesc. Dar am obosit sa fac pana si asta.

Cred ca asa te simti cand plangi prea mult:gol. Dar eu nu am lacrimi sa plang , pentru tine, pentru altii , pentru nimeni. As vrea sa plang. As fi vrut sa plang chiar si atunci cand ea mi-a spus ca nu o voi mai vedea niciodata, poate asta ar fi oprit-o in loc. N-am lacrimi. Si e trist sa ma aud spunand asta. Parca golul devine din ce in ce mai adanc...

Nu m-am mai simtit asa de cand... de cand a plecat. Presupun ca intr-un fel sau altul, la un moment dat, toate persoanele importante din viata mea vor pleca. Rand pe rand, una dupa alta. Uneori de-asta mi-e frica de relatii, de iubire. Pentru mine iubirea e ca un film al carui final nu e niciodata fericit. Finalul acela care te face sa mananci multa inghetata si sa dormi cu lumina aprinsa, cu castile in urechi, cu aceeasi melodie pusa pe repeat si gandurile aiurea.



As vrea sa cresti , dar... poate e mai bine sa ramai asa.

Nu stiu unde ti-e gandul cateodata. Stiu ca nu poti sa ascunzi nimic de mine, ca atunci cand gresesti ma tragi de maneca , imi iei capul in palme si imi spui sincer ca regreti. Te cred, si stiu ca nu asta vroiai, si stiu ca iti pare rau.

Doar... mi-a ajuns.




- I love you.
- I never said that to anyone.

dear agony,

Cred ca tot ce as vrea ar fi pur si simplu sa dorm mult.
Pentru ca ma trezesc dimineata si habar nu am ce-i cu mine. Parca as fi stat treaz toata noaptea. Din casti inca se aude aceeasi melodie si nu am nimic in gand. Nici cea mai vaga amintire a unui vis. Deschid geamul uneori si e frig, si atunci adorm iar, ma pierd printre versuri. Ma dor toate si niciodata iarna nu mi-a adus aminte de ea atat de mult. As vrea sa numai ninga, sa numai fie zile fara soare si nici nopti nedormite. As vrea sa o am jumatate de ora si apoi sa fug de ea, sa fug inapoi la ea. Nu stiu ce vreau .Nu stiu ce pot. Nu stiu nimic. Ma ascund printre zambete si glume.

Cred ca cel mai mult mi-e dor de mine, si cel mai mult as vrea sa ma aduca cineva inapoi. Sufletul meu si-a luat vacanta , si asta nu suna a bine.


Fum, de ce e atat de mult fum?





just let go of me.

all these little things.

Inca ma intreb cand o sa incep sa te inteleg. Esti copil , copil , copil . Ce-s eu, babysitter?

-pauza.

Dus rece, cafea, frig, hanorac, palton, usa, chei, troleu, tramvai, fum, ploaie, acasa, dus rece, tu.


If you love something, set it free.

amprente .

As vrea sa imi explici cum reusesti. Cum reusesti sa fi mereu in urma mea? Te regasesc pe strazi fara nume, in melodii fara sens si in pahare goale, si in cioburile fiecarei amintiri, pe care inca nu am reusit sa le adun de pe podeaua care ne-a privit certandu-ne pentru ultima oara. Cand ai plecat, a fost ca si cum m-ai fi lasat cu o bicicleta pe care trebuia sa invat sa merg singur. Mi-am julit genunchii de atatea ori gandindu-ma la tine, dar nu am putut sa renunt. Cu cat ranile erau mai adanci, cu atat incercam mai tare. Cateodata am impresia ca nici macar acum nu reusesc sa tin ghidonul drept. Cateodata uit sa pedalez, uit sa franez. E greu sa nu te uiti in jos.
In urma ta , au ramas doar cicatrici si zeci de poze aruncate prin foldere ascunse chiar de mine. Am incercat sa te uit, dar a fost in zadar. Am incercat sa te ascund, dar ai iesit in calea mea oriunde am mers. Am incercat sa te accept asemenea unui pasager tacut, intotdeauna pe locul din dreapta. Esti mereu in urma mea. Mereu in mintea mea.

Pe ea am vazut-o intamplator . Priveam in gol pe fereastra cand m-am intors fara sa realizez cand, fara sa realizez cum. Era chiar acolo, in fata mea, privindu'ma ciudat si intrebandu'se parca ce'i cu mine. Mi'o amintesc si acum, perfect, de parca as avea'o chiar in fata ochilor. Firava, vulnerabila, imbracata intr'un palton albastru. Ai avut vreodata impresia aceea ciudata ca, cunosti pe cineva din totdeauna, desi nici macar nu'i stii numele? Nu pot sa imi explic toate acele sentimente care au navalit asupra mea atunci cand am vazut'o. Nu stiam cine era. Doar ca trezea in mine acea durere chinuitoare a unei rani care incepe sa sangereze din nou, chiar atunci cand credeai ca totul s'a oprit in loc.
Am vrut, pentru cateva secunde, sa ii zambesc, sa ii vorbesc, dar a fugit spre altcineva. Poate ca asa a fost sa fie.

Am inceput sa numai dorm, sa am mereu castile in urechi si sa ametesc din ce in ce mai des. E o alta perioada de a mea. E doar un alt sfarsit de iarna .

Daca as putea sa schimb ceva probabil as schimba tot. Probabil nu as mai face pe nimeni sa planga si nu as mai tranti usi, si as gandii mai mult inainte sa iau decizii importante nu doar pentru mine. Si probabil, daca as putea sa schimb ceva , mi'as cumpara o pereche de roti ajutatoare.








Don't screw up the best thing that ever happened to you just because you're a little unsure about who you are.

you're like a window to my world.

Cateodata am impresia ca tot ce trebuie sa fac e sa astept. Te vad zambindu'mi din celalalt colt al incaperii si imi amintesc de tine asa cum obisnuiai sa fii. Cateodata as vrea sa te intreb daca ma urasti. Daca te razbuni. Daca faptul ca nu te-am lasat mai aproape in trecut te macina inca si acum. Esti mereu cu un pas in spate, ascunsa parca in bula ta imaginara unde te simti in siguranta. Esti usor de ranit, usor de binedispus, usor de citit, pentru mine . Esti imposibila pentru altii.
Iti place sa crezi ca frumusetea sta ascunsa in suflete si nici decum la suprafata, dar spune'mi cu adevarat, tu stii ce'i frumusetea? Incerc sa te inteleg si nu pot. Esti ca o problema cu o singura necunoscuta al carui raspuns te'ai arunca sa'l ghicesti inca de la inceput. De fapt, esti acea problema care te face sa iti pierzi rabdarea , sa arunci foile in jurul tau , sa'ti tocesti creioanele unul dupa altul, ca in final... sa uiti de unde ai inceput. Esti acea problema peste care multi au trecut de la bun inceput, considerand totul o simpla "eroare".


Iubirea nu a insemnat niciodata ceva mai mult pentru tine dacat un simplu joc, tradarea ti'e comuna iar indiferenta nu iti mai trezeste de mult nici un fel de sentiment. Minti mult. Ne minti pe toti, pe toti din jurul tau si nu ca asta ar conta vreun pic , nu'i asa? Ce doare cel mai tare e ca te minti singura in fiecare zi. E greu cu tine, asa cum e greu cu ea. Dar parca niciodata nu m'am mai simtit ca acum. Fara nici o sansa.

Te'am vazut zambind, gresind, plangand , calcand prost, iubind...

Te'am vazut vulnerabila , desi iti place sa crezi ca n'am vazut nimic. Multi si'ar dorii sa faca acelasi lucru, dar n'au ochi pentru asta si nici suflet sa inteleaga.

Am trecut si eu, asemenea celor care te'au catalogat de la bun inceput drept o simpla exceptie de la regula, am trecut peste tine. Nu pentru ca esti prea dificila, nu pentru ca esti greu de inteles, ci pur si simplu pentru ca , nici tu nu te'ai putea descurca cu ceva atat de ... te schimbi la fiecare 20 de minunte. Invata sa iubesti mai mult si poate doar asa vei fi iubita cu adevarat. Eu sunt doar unul dintre aceia care ti'au dat fara sa'ti ia nimic inapoi. Si nu'mi pare rau.




Parca iarna a trecut si imi suna bine. Zapada numai e si am revenit la ploaie. Anul asta nu am fost deloc in spiritul sarbatorilor, nu am simtit deloc magia aceea si mai tarziu am inceput sa cred ca magia a disparut de peste tot. Din relatii si din iubire. Am obosit . Am obosit sa iubesc. Sa iubesc tarziu, tacut, prin scari de bloc si pe balcoane, prin camere inchise si pe strazi pustii. Am obosit si parca era mai usor cand... i have to stop doing this.

Era vara cand te-am vazut ultima oara. Cand ti'am vorbit ultima oara. Aveam o camasa rosie, chiar aceea care nu iti placea. Si parul ciudat, nearanjat. Te'ai oprit. Ai plecat. Definitiv. Urasc tramvaiele.


Ea e acolo, departe , si singura care intelege, care asculta fara sa judece.




How long are we gonna last?






I...saw your name in the telephone book as someone unlisted, someone unknown. I guess you wanna disappear to another world, where you're left on your own.