E ca si cum totul s-ar fi oprit in loc de 3 ani incoace. 3 erau, nu? Un pas in fata, unul inapoi, nu am ajuns nicaieri si totusi s-au schimbat atat de multe. Ma simt ca un strain intr-un oras mare, inconjurat de gandurile , grijile, cosmarurile si frustrarile altora .Toate la un loc. Nu mai am timp de nimic desi am atat de mult timp liber.
Se cuibareste in bratele mele ca un copil friguros, ma trezeste la miezul noptii cu un sarut si apoi adoarme multumita, inca zambind. O privesc in ochi si stiu ca, desi ma face fericit, nu e ea cea langa care as vrea sa adorm, nu e ea cea care sa imi taie respiratia cu o privire. Cea in al carui par sa imi uit diminetile.
- you're so afraid of losing something you love that you refuse to love anything.
true.
scars don't heal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu