in 65 more years

A trecut atata timp. Si inca nu am puterea sa spun ca m-am vindecat. Am lipsit atat de mult. Si inca nu am puterea sa ma intorc.

Nu inteleg cum destinul poate sa-ti joace viata atat de simplu pe o singura carte. Am obosit si parca am spus-o de atatea ori, incat cuvintele in sine si-au pierdut sensul. Incerc sa insir litere pe o foaie, in speranta disperata ca ceva se va schimba. Ca undeva acolo exista un super-ceva care sa ma asculte si sa intoarca universul pentru mine pana la Big-Bang. Sa dea timpul inapoi si sa numere ani in cateva secunde, doar pentru linistea mea. Dar sigur ca nu exista, caci daca ar exista s-ar fi intamplat de mult.
Cobor aceleasi scari si simt aceleasi lucruri in fiecare dimineata. Imi beau cafeaua cu aceeasi ura imensa interiorizata prea adanc si strang din dinti cat pot ca sa nu rabufnesc in fata celor nepotriviti. Nu mai pot sa vorbesc nici macar cu mine, de parca cuvintele mi-ar sta in gat si mi-ar provoca o tuse inecacioasa de fiecare data cand incerc macar sa-mi rostesc numele, uitandu-ma in oglinda. Fumez si numai simt nimic, doar o durere imensa in piept. N-am mai baut de prea mult timp pentru simplul fapt ca alcoolul nu-mi sterge memoria aproape niciodata. De-as putea, iti jur, ca as sterge tot, doar ca sa pot sa fiu din nou fericit.

Si cine esti tu, pana la urma? Si de ce te iubesc atat de mult? De ce ma agat de amintirea ta si de ce sfasii din mine tot ce a mai ramas de fiecare data cand iti aud numele?
Esti o oarecare. Si nici eu nu ma cred. Ma simt bolnav de tine, mi as frange oasele pana la ultimul si te-as scoate din maduva, din sange, pentru ca pana acolo ai ajuns. Si nici macar nu te-am lasat. Cine esti? De ce ma obsedezi? De ce ma urmaresti si de ce nu-mi dai drumul? Ceva in tine pare ca ma trage tot timpul inapoi. Pleaca, vino, pleaca! Intoarce-te si saruta-ma, asa merg lucrurile intre noi de cativa ani incoace.
Te vad peste tot , te simt peste tot, esti peste tot.

Da-mi drumul.

27 de dorinte

Caut cuvintele in mine si nu reusesc sa le deslusesc sensul sau intelesul, caci vin milioane intr-o secunda si urla si in calea lor nu ramane nimic. Am inceput sa am ganduri goale, sa privesc fara motiv un chip sters ce imi pare cunoscut, dar pe masura ce se apropie sa imi indrept privirea spre cer sau spre pamant, caci nu e chipul pe care il caut, caci nu am motive sa mai zabovesc cu privirea spre ceva ce nu imi apartine, ce nu mi-a apartinut.
Se spune ca cei bolnavi de dragoste nu isi vor reveni niciodata. Ca e o boala chinuitoare ce te macina pana in adanca ta existenta si iti frange oasele in fiecare seara, unul cate unul, fara ca defapt sa franga nimic. Te spulbera , te face praf si apoi te sufla deasupra oceanelor si prin nisipul marilor, iar asa ramai gol si nu intelegi de ce strigi dupa tine prin casa , de ce te intrebi cine esti si numai stii cum sa te prezinti, caci numai stii cine esti si de unde sa te iei si unde sa te pui, sau cum sa aduni toate bucatile din tine, cand toate s-au imprastiat in zgomotele valurilor .
Nu inteleg ce caut aici cand nu gasesc nimic din ce as vrea sa fiu pe nicaieri, nu inteleg de ce vorbesc cum vorbesc, de ce cant cum cant, de ce iubesc cum iubesc, cand nimic nu imi sta in fire si nimic nu ma face sa spun, ca alta data, ca sunt fericit.
Fericirea o gasesti oriunde, dar asta e o minciuna. Fericirea mea e in ochii ei, ochii ei s-au pierdut in altii.


Everytime you look at me, I look away. Everytime you look away, I look at you.