when september ends

Nu a fost niciodata , dar asta nu inseamna ca sufletul meu nu a simtit si ca nu am fost vii impreuna.
Stateam adesea in cafeneaua din coltul strazii.Mereu la aceeasi masa, sorbind aceeasi cafea fierbinte care imi aburea ochelarii. imi placea sa imi imaginez cum ar fi viata cu ea. Alegeam momente comune, prin care treceam amandoi zi de zi, aflandu-ne totusi la distanta unul de altul.Astfel ne plimbam impreuna dupa ce mi se terminau cursurile . Din cand in cand , rar ce-i drept citeam aceasi carte dar mai mereu ascultam aceasi muzica . O simteam parca in aceasi incapere pasind usor in jurul meu si invaluindu-ma intr-un miros dulceag de copil, lapte si parfum barbatesc .

Ajunsesem sa o iubesc in felul in care iubesti un vis frumos care s-a terminat prea devreme, odata cu venirea zorilor, si care ti-ai fi dorit sa dureze la nesfarsit, indiferent care ar fi fost pretul. Atunci cand paseam, ii simteam mana agatata de bratul meu .Mi-o imaginam mereu , peste tot, fie ca eram singur sau impreuna cu altii. Ii vedeam mereu ochii verzi si parul saten. Nu ma puteam desprinde de aceasta imagine calda care imi mangaia sufletul ars de prea multe dezamagiri.

Avea vocea clara si calda care trecea rea repede , uneori de la un ras zgomotos la un oftat prelung sau la o soapta de care se agatau mi de promisiuni nerostite .

Ma amuza si ma ademenea in fecare zi cu simplul ei fel de a fi.Nehotarata, imatura in unele momente si foarte matura in altele, si nu in ultimul rand, sensibila. Credeam , desi nu i-o spusesem niciodata, credeam ca sunt singurul care o vede in felul acesta: descoperita, vulnerabila si fragila. Poate doar acest gand de care imi aminteam in miezul noptii, si care imi dadea fiori, ma facea sa am atat de multa grija de ea.As fi vrut sa o ocrotesc ca pe un copil sa-i ingrijesc ranile asa cum facea mama cu jenunchii mei vesnic juliti .

Uneori plangea iar eu ma simteam neputincios ca in fata unei calamitati . Avea doua feluri de a plange , plangea cu toata fiinta ei si trupul ii tremura violent , isi musca buzele si dare negre efard i se scurgeau pe obraz sau...statea neclintita in timp ce mici picaturi de roua i se scurgeau pe obrajii albi.
Singurul fel in care reuseam sa linistesc, era sa ii cant. Si atunci, era unicul moment cand , in acest scop, dadeam totul din mine numai ca sa o calmez. Uneori, acordurile de chitara sunau fals. Iar atunci, o spaima teribila ma cuprindea la gandul ca va incepe din nou sa planga. Pentru ca linistea o agita , improvizam haotic melodii de care nu mai auzisem niciodata.Iar ea, in loc sa planga din nou, radea. Radea cu pofta de ce facea pentru fericirea ei necunoscutul de la capatul celalalt al firului. Si asa, in sinea mea, eram si eu fericit pentru fericirea ei.

Ea-mi canta mereu un catec aiurit despre niste flori de gheata , canta fals si sacadat si pasional iar la sfarsit imi muscam buzele sa nu rad . Ma intreaba "Am cantat frumos ? " Cel mai frumos ...ii spuneam in gand si inchideam ochii.Mi-o imaginam imbracata in haine colorate si plina de zdranganele ciudate pe maini , in urechii si la gat . Mi-o imaginam plimbandu-se prin ploaie si alergand dupa vreun copil in parc .
Stiam ca era speciala numai rostindu-i numele. Nu aveam nevoie nici macar de o poza cu ea. Imi ajungea sa imi spuna "asa sunt eu. am ochii verzi, parul saten si sunt nici inalta nici scunda.imagineaza-ti restul" .Voiam totul sau nimic si, de la un timp, visam mereu la chipul ei. Visam atat de des incat, ajunsesem sa-mi doresc ca acest taram al imaginatiei pe care paseam mana in mana amandoi , zi de zi, sa devina real. Ma cuprindeau fiori cand ma gandeam la o potentiala intalnire cu ea. Nici unul nu aveam habar cum aratam . Pur si simplu ne credeam fiecare intr-un anume fel. Eu o credeam pe ea o femeie puternica in felul ei, si foarte frumoasa .Ma si vedeam invidiat de multi atunci cand, indradevar as fi mers cu ea agatata de bratul meu. Iar ea ma credea pe mine ce pe un...."un copil ce avea sa devina foarte curand barbat . ".

Ma speriam singur in fata oglinzii cand imi imaginam cum aveam sa ma prezint. Aveam stranse pana acum, cel putin douzeci de introduceri. "Buna, eu sunt.." si imi parea ca nu suna bine. Atunci schimbam totul in "Hey, ma cautai pe..." Insa nimic nu parea destul de inovator incat sa o multumeasca. Mi-o imaginam razand de mine si punandu-mi mana la gura. Dar pana la o introducere mai aveam mult. Trebuia, in primul rand, sa ma asigur ca dorinta mea era si a ei. Ca si ea visa sa ma intalneasca.
Ma hotarasem sa nu gandesc atunci cand aveam sa i-o spun .Era singurul fel in care cel putin as fi parut stapan pe situatie. Cand m-a sunat, am dat drumul cuvintelor nestiind ce avea sa iasa.

- Vrei saaaa..
- Ne intalnim?

Si asta a fost tot ce am avut nevoie ca sa prind curaj. Uneori visele se indeplinesc , alteori nu. Dar acesta era doar inceputul a ceva ce speram sa dureze, oricare ar fi fost pretul pe care trebuia sa il platesc...


to be continued.

we wrote our names in blood

a wishper and i'll disappear..

- shh..or sa ne vada.
- dar suntem singuri..

Nu, nu am putut niciodata sa inteleg de ce dragostea noastra a fost un secret. Din prea multe minciuni, prea multe certuri, am sfarsit in tacere.
Pentru ca tu nu ma mai vroiai m-am aruncat in bratele ei. Imi placeau pantalonii ei colorati si conversii rosii.Era mereu originala.
Si chiar daca tu o urai atat de tare, eu incepeam sa o iubesc. Imi placea ea, pentru simplul fapt ca ma facea sa uit de tine. Sa uit cand ma certam cu tine, si sa visez spre altceva decat spre un viitor cu tine. Stiam, nu era singura, dar era una din acele putine femei care m-ar fi facut sa nu te mai vreau. Si tu ai stiut de la inceput, din primul moment in care ai zarit chipul si privirea ei. Parca ti-a spus cumva ca avea sa mi te ia.

Imi placeau zilele de vara in care ma jucam in parul ei si vorbeam de trecut sau viitor.Niciodata de prezent. Pe atunci tu imi erai o simpla prietena , iar ea la fel. De-as fi stiut ce avea sa urmeze...

Dragostea ta mi-a fost , nu ca un leac, asa cum ma asteptam, ci din contra, ca un drog. Stiam ca imi face rau, ca ma distruge, dar continuam sa o procur, sa o doresc. Asa cum mereu se intampla cu orice dependent, cand am ramas fara motivul existentei mele, am simtit ca ma sting, ca numai am rost si nici suflet in mine. Toate, mi le luasei tu. Iar eu o realizam prea tarziu ca sa mai pot face ceva. Ciudat, am continuat sa te iubesc si cu inima zdrobita. Tu ma calmai asa cum tu ma faceai sa tremur de furie. Tu imi sopteai cele mai frumoase lucruri asa cum tu stiai sa ma certi mereu pentru cele mai stupide motive. Cand ma priveai, stiai sa ma faci sa ma simt complet , dar stiai si sa ma faci sa ma simt asemeni celui mai vinovat infractor de pe planeta. Tu , aveai mereu felul tau de a fi. De a ma lua si de a imi da drumul . De a ma arunca, de a ma prinde. Iar asta ma afecta constant, chiar si in somn. Te visam zambind in bratele mele iar in scurt timp totul era un cosmar. Ma trezeam transpirat si imi dadeam tricoul jos. Imi luam un pahar cu apa din frigider si imi propteam capul in maini. Pe masa de la bucatarie am adormit adesea, prea speriat ca sa ma intorc in pat, locul in care as fi avut alte si alte cosmaruri.


Multi mi-au spus ca de la tine nu aveam sa invat nimic si ca tu nu ma vei conduce decat spre rau. Nu i-am crezut niciodata. Te-am iubit, asa cum, o buna prietena spunea, te-am iubit ca un orb . Nu ti-am vazut niciodata defectele. Nici fizice, nici psihice. Si imi amintesc ca, tu insati mi-ai spus sa am grija in ce ma bag.
Nu, n-am ascultat de nimeni. Nici de tine, nici de ei, prietenii mei sau parintii mei, care ma cunosteau cel mai bine si nu mi-ar fi vrut raul niciodata.

Ma vedeau cum ma consum si toti te vorbeau de rau. I-am contrazis pe toti si i-am invatat ca nu eram usor de convins in legatura cu tine. Ba din contra, in ochii mei erai o zeita, o regina a perfectiunii. Si asa, iubindu-te necontenit, am ajuns sa te fac stapana peste inima mea.
Odata ce m-am indragostit de tine, m-ai rupt in bucati. Tu ma sfasiai si tot tu ma intregeai. Ciudat, nu am oprit niciodata jocul asta sadic in care durerea era mereu prezenta. Speram sa te schimbi, dar nu aveai sa o faci vreodata. Am avut pentru tine toata rabdarea mea, si oricine iti poate spune ca nu sunt deloc un om cu rabdare. Insa tie ti-am daruit trei ani , in timp ce altora nu le-am dat nici macar 3 minute.


Insa acum le dau dreptate.
Nu spun ca de la tine nu am invatat nimic. Am invatat sa iubesc , sa rad, sa plang, sa cad si sa ma ridic.Sa gadil , sa cant, sa mangai , sa sarut altfel, sa fiu atent, sa nu insist, sa nu trantesc, sa nu tip, sa nu cert, sa nu controlez. Langa tine am invatat sa fiu eu, in momentele noastre, pentru ca au fost si acestea, momentele noastre in care ne-am iubit sincer si modest, din toata inima.
Nu stiu ce vreau... numai stiu.


Acum, as vrea sa iti cant. Chiar daca nu stiu cum. As vrea sa iti cant, sa ma asculti, sa inchidem apoi lumina si sa ramanem in intuneric. Eu sa inchid ochii si tu sa visezi. Am obosit sa incerc. De acum, poti fi orice, oricum, oriunde, iar eu, nu stiu cum voi mai fi.




here comes the rain again...

find sadness in a happy ending.

Deseori ma pierd in cuvinte. Mi-e teama sa nu ajung asemenea acelora care nu stiu cum sa se exprime. Sa-ti spun subit: "te iubesc", si sa te fac sa crezi ca nu cunosc deloc insemnatatea acestor cuvinte.
Mi-e greu sa ma descurc intr-o lume atat de sarata. Mi-e greu sa-ti fiu iubit, amant, prieten, si toate celelalte. Ma coplesesti . N-am mai simtit niciodata ca cineva pune stapanire pe tot ce e al meu, fara ca macar sa isi dea seama. Tu, ai ceva special.Tu vezi raul in bine, dar si binele in rau. Si deseori ma intreb daca tu chiar ai fost facuta pentru mine.
Te vreau si apoi nu te mai vreau.Te las in urma si ma trezesc alergand din nou spre tine...

Azi, nu ti-am vorbit. M-am saturat iubito, dar stiu ca ma voi intoarce. Si tu stii. Ma intreb ce se va alege din noi.Iubire... sau cenusa? E atata gelozie incat, mi-e teama sa nu se sparga totul in bucati mici, firave, pe care sa ne fie frica sa le adunam de jos , cu teama in gand ca ne vom taia in ele si ne va fi mai rau.Si mai mult..mi-e teama ca dupa toate astea..chiar daca le vom aduna...vom fi incapabili sa lipim totul cu scotch...


- ma rog, nu intelegi...
- fa-ma sa inteleg.
- cu ce rost? va fi la fel...

Ajung, trezindu-ma in miez de noapte, sa strig 'mi-e dor de tine' , caci nu stiu cum sa te aduc inapoi. Te-ai schimbat. Poate si eu. Si atunci? nu ne ramane decat sa ne iubim asa. Sau sa ne schimbam inapoi?
Asta...sau asta? obosesc. Ma pierd in cuvinte si tu iti pierzi rabdarea.

Si dupa toate...chiar daca si eu sunt suparat, si tu esti suparata, si chiar daca avem amandoi motive intemeiate. As vrea doar sa uiti si tu si sa uit si eu. Sa te tin in brate si sa-ti spun ca nu conteaza. Sa radem, sa iti dau o tigara din pachetul meu si sa ti-o fur pe nestiute.

- dispari, mirosi a fum.
- ...
- vrei o guma?


Si stiu ca n-am putea unul fara altul.

te opresti din ras si mori de frica.

" ma gandesc la, fosta iubita.si cand zic iubita inseamna ca am iubit-o... "


Ca in orice dimineata ,acelasi eu.. Cand soarele imi intra in camera si eu imi trag patura pe ochi. Mi-e dor de zilele de octombrie in care ma trezeam cu zambetul pe buze si nu simteam nevoia de nimic ca sa ma completeze. Nu aveam piese lipsa , si aveam cu siguranta mult mai putine amintiri care stiam ca imi vor aparea mereu in fata ochilor.
Eram pe atunci impacat cu mine pentru ce facusem, caci stiam ca facusem si bine si rau si nu vroiam niciodata sa ma gandesc daca in egala masura sau nu. Mi-e dor.

Azi nu sunt decat Mitzu si nu ma simt superior nimanui cu nimic. Azi, vreau doar s-o vad pe ea si intr-un fel stiu ca pe ea o voi iubi mereu mai mult.Ea e peste toti si toate, caci ea a fost prima. Cu ea am iubit, cu ea am ras, cu ea am tipat si cu ea am vorbit despre orice , cate 12 ore pe zi. Pe ea o s-o vreau mereu mai mult decat vreau pe oricine.Pentru ca asa simt acum. Tot ce vreau e sa ii vorbesc. Sa ii povestesc de mine si sa-mi povesteasca de ea. Sa-i aud din nou rasul cristalin..dupa atat de mult timp. Mi-e dor de tot ce e al ei si nu-mi ajunge nimic ca sa scap de sentimentul asta. Am visat-o de 3 ori si de 3 ori m-am amagit. Iar azi, ma voi amagi si in realitate. Sunt slabe sanse sa o gasesc macar , dar nu ma las pana nu ma vad neputincios in a mai face ceva.



eu mereu cand vreau sa gasesc ceva, gasesc.


As vrea sa am o sansa sa intorc timpul.Dar n-am.
Am parul ciufulit si un tricou gri. Nimic nu merge azi si parca toate sunt pe dos. Azi nu vreau camasi si nici sa am grija de cum arat. Caci ea ma iubea exact asa. Cand se uita la mine, ma vedea pe mine, asa cum sunt eu .Si ma iubea si cu defecte , si imi era fidela. Ea nu ma certa cand eram gelos.Ma lua in brate si imi spunea ca ma iubeste pentru ca imi pasa de ea. Si atunci stiam ca eu o iubesc defapt mai mult. O sarutam si toate dispareau .



Nu vreau decat sa ii spun ei ce am pe suflet, si stiu ca o sa inteleaga. Si o sa ma vindece de raul altora.





Asculta mai multe audio Muzica



Defectul tau, e ca esti unul dintre oamenii care isi doresc doar ce nu pot avea.

rest your head and go to sleep.

M-am trezit fara sa vreau din nou in ceata. Eram intr-o camera straina si, ciudat, purtam o camasa rupta in mai multe locuri. Ca si cand vreo fiara incercase sa ma sfasie.
Am inchis ochii incercand sa imi amintesc ce se intamplase cu mine.Insa memoria mea parea stearsa cu totul. Nu imi aminteam nimic.Stiam doar cum ma cheama, si nici de asta nu eram sigur. Nici nu am mai avut timp sa gandesc, cand am auzit usa deschizandu'se usor. Fara zgomot, pasind parca pe varfuri, in camera intra ea. Ceata disparuse acum si in mintea mea toate prindeau contur asemenea unui puzzle. Totusi..lipseau piese. Insa de un lucru eram sigur, nu eram in casa unui strain.
M-am prefacut ca dorm insa asta nu a tinut-o la distanta . S-a apropiat cu grija de marginea patului si in cateva secunde, era langa mine, iar eu eram prea agitat ca sa pot macar sa'mi tin pleoapele lipite una de alta. Mi-a pus mana pe frunte si atunci am tremurat din tot corpul. Era rece ca gheata. Un strop de apa mi s-a prelins pe frunte si mi-a ajuns pe gat. M-am relaxat dintr-o data si fara sa realizez am deschis ochii. In fata mea, eterna dragoste.


Am stiut de la inceput ca daca vreodata o voi revedea voi ramane fara puteri in fata ei si o voi iubi la fel de mult cum o facusem cand aveam daor 15 ani. Era aceea care ma facuse pentru prima oara sa strig de fericire , sa ii rezist ar fi fost prea mult chiar si pentru mine.
Si sincer sa fiu, nu cred ca cineva i-ar fi rezistat.
Era tipul acela de femeie care te facea sa te indragostesti de ea doar rostindu-ti numele, care te iubea cu tot sufletul ei si se daruia din plin in fiecare moment pe care il petreceai cu ea, cea al carei parfum iti ramanea mult timp impregnat pe gulerul camasii.
Si cand tu ajungeai sa ii dai inapoi toata iubirea pe care ea ti-a dat-o la un moment dat, cand tu ajungeai sa o iubesti cu toata puterea ta, cand tu visai in fiecare seara la chipul ei, ea... pleca.

Te lasa invaluit in intuneric, fum, si multa durere.


Multi o doreau desi stiau ca vor ramane cu inima bucati dupa ce o vor avea. Jocul, era simplu. Doar un balans intre fericire si agonie. Oare asta era ce vroia ea cu adevarat?

si acum, in mintea mea, toate acestea aveau un singur final. O singura intrebare. Ce cautam din nou in bratele ei, cand stiam cum voi sfarsi?
Acum, o vedeam altfel decat o vedeam atunci cand eram doar un pusti in cautarea iubirii. Stiam ca are sange rece si nu indrazneam o clipa macar sa cred ca s-a schimbat. Nu indrazneam sa ii vorbesc, sa o privesc, sa o ating, desi dorinta sa fac toate acestea ma ardea pe dinauntru.



Insa stiam ca alegerea nu era a mea. Daca dorea sa imi vorbeasca, mi'ar fi vorbit .Daca ea dorea sa ma atinga, m-ar fi atins. Iar de privit, am realizat cu disperare ca deja ma privea. Ma privea fix in ochi si simteam ca imi citeste gandurile .Era ca si cand as fi lasat pentru prima oara pe cineva sa ma vada fara secrete.


Inima'mi parea ca a uitat sa bata normal.


Nu stiam nici acum ,asa cum, defapt, nu stiusem niciodata, ce ma facuse sa o iubesc atat. Imi simteam tamplele zvacnind de durere cand prin fata ochilor mi se derulau amintiri mii si mii. Simteam ca sangerez dar nu vedeam sangele. Era parca o lupta cu mine ce se derula doar in imaginatia mea. Daca altcineva decat ea m-ar fi vazut, ar fi crezut cu siguranta ca nu sunt nimic altceva decat un nebun.
M-am intins pe pat si am strans cat am putut de tare din ochi. Vroiam doar sa ma trezesc din nou si sa stiu ca totul a fost un cosmar.Un vis care a venit si a plecat la fel de repede cum soarele rasare si umbrele noptii dispar.Sa dispara odata si toata durerea care ma transforma usor in cenusa.
Dar linistea pe care o ravneam era departe.

Se uita in continuare la mine.Si din ochii ei albastrii nu puteam distinge altceva decat mila. Ii era mila de ce facuse. Oare era posibil? Ei, nu ii fusese niciodata mila.Tot ce stia, tot ce facea era sa taie in carne vie.Sa rupa de la radacina. Sa lase in urma ei nimicul, si sa nu priveasca niciodata inapoi. Dar acum...acum era diferita. Desi nici nu ma gandisem ca se schimbase macar o celula din ea, trebuia sa ma obisnuiesc cu gandul ca femeia aceea puternica la picioarele careia multi au cazut, cadea acum , la randul ei, la picioarele altcuiva.
Dar nu se poate. Un miel nu poate sa vaneze un leu. Nu asta e rostul. Nu asta e cursul. De unde pana unde? si cand? Durerea se atenua incet...simteam nevoia sa primesc explicatii.
Sa ii vorbesc? Ar fi fost o nebunie. Ce sa ii spun? Cum sa ii spun? Si daca nici macar nu voi putea sa vorbesc?

- Ai vrea sa imi spui ceva?

Si durerea s-a intors. Dar trebuia sa raspund. Nu aveam cale de intoarcere. Fie cadeam in prapastie fie ...muream pe margine. Imi dorisem asta cu atata putere, visasem sa o vad din nou de atatea ori ...sa ii cer explicatii, sa o rog sa ramana. Si acum? acum ramaneam mut ? Nu.

- Ar fi multe de spus...
- Eu te ascult..
- Mi-e frica.
- De ce ?
- Mi-e frica sa nu dispari din nou. Sa nu ma trezesc intinzand mainile spre nicaieri, aruncandu-ma in gol , sperand ca ceva ma va prinde...si..
- Dar acum sunt aici.
- Da, dar poti tu sa imi promiti ca vei fi mereu aici?
- Asta nu poate nimeni sa stie...
- Ba da. Daca vrei sa ramai undeva, stii ca vei ramane, indiferent de orice.
- Lucrurile nu sunt asa.
- Lucrurile sunt asa cand iubesti.
- Nu poti sa iubesti o eternitate
- De ce nu ? cine spune ca nu poti?
- Asa e mereu, si tu stii asta. Nu te preschimba din nou in copilul care erai candva. Fii constient, mereu intervine ceva. Mereu cineva greseste undeva, si daca nimeni nu greseste, cineva moare. Prea rare sunt iubirile eterne. Viata nu e facuta pentru visatori. Acum esti aici, dar unde vei fi maine? Stii tu pe ce meleaguri te va purta viata sau ce intorsatura pot lua lucrurile? Un singur om pe care nici macar nu il cunosti iti poate intoarce soarta la 180 de grade, cu un singur cuvant. Si asta nu am spus'o eu. Au spus-o ei, au spus-o savantii, oameni de stiinta care par sa le stie pe toate. E dovedit. Nu poti fi sigur de nimic, niciodata. Si in zilele noastre promisiunile sunt doar vorbe purtate de vant care iti vor intra pe o ureche, iti vor patrunde in suflet si mai tarziu te vor sfasia. O inima sfasiata nu valoreaza nici macar 2 parale.
- Te iubesc.
- Si eu te iubesc. Mereu te-am iubit.
- Da...si totusi...ai...
- Am..ce?
- Ai plecat.
- Am plecat pentru ca a fost nevoie sa plec.Pentru ca un om pe care nu il cunosteam macar , mi-a schimbat soarta.







Asculta mai multe audio Muzica

over and over

unele lucruri vin pur si simplu cand te astepti mai putin, si cand iti doresti ceva din suflet, uneori chiar se indeplineste. ciudat.

we'll talk more when i come home..







ghici de cine imi aminteste .