a wishper and i'll disappear..

- shh..or sa ne vada.
- dar suntem singuri..

Nu, nu am putut niciodata sa inteleg de ce dragostea noastra a fost un secret. Din prea multe minciuni, prea multe certuri, am sfarsit in tacere.
Pentru ca tu nu ma mai vroiai m-am aruncat in bratele ei. Imi placeau pantalonii ei colorati si conversii rosii.Era mereu originala.
Si chiar daca tu o urai atat de tare, eu incepeam sa o iubesc. Imi placea ea, pentru simplul fapt ca ma facea sa uit de tine. Sa uit cand ma certam cu tine, si sa visez spre altceva decat spre un viitor cu tine. Stiam, nu era singura, dar era una din acele putine femei care m-ar fi facut sa nu te mai vreau. Si tu ai stiut de la inceput, din primul moment in care ai zarit chipul si privirea ei. Parca ti-a spus cumva ca avea sa mi te ia.

Imi placeau zilele de vara in care ma jucam in parul ei si vorbeam de trecut sau viitor.Niciodata de prezent. Pe atunci tu imi erai o simpla prietena , iar ea la fel. De-as fi stiut ce avea sa urmeze...

Dragostea ta mi-a fost , nu ca un leac, asa cum ma asteptam, ci din contra, ca un drog. Stiam ca imi face rau, ca ma distruge, dar continuam sa o procur, sa o doresc. Asa cum mereu se intampla cu orice dependent, cand am ramas fara motivul existentei mele, am simtit ca ma sting, ca numai am rost si nici suflet in mine. Toate, mi le luasei tu. Iar eu o realizam prea tarziu ca sa mai pot face ceva. Ciudat, am continuat sa te iubesc si cu inima zdrobita. Tu ma calmai asa cum tu ma faceai sa tremur de furie. Tu imi sopteai cele mai frumoase lucruri asa cum tu stiai sa ma certi mereu pentru cele mai stupide motive. Cand ma priveai, stiai sa ma faci sa ma simt complet , dar stiai si sa ma faci sa ma simt asemeni celui mai vinovat infractor de pe planeta. Tu , aveai mereu felul tau de a fi. De a ma lua si de a imi da drumul . De a ma arunca, de a ma prinde. Iar asta ma afecta constant, chiar si in somn. Te visam zambind in bratele mele iar in scurt timp totul era un cosmar. Ma trezeam transpirat si imi dadeam tricoul jos. Imi luam un pahar cu apa din frigider si imi propteam capul in maini. Pe masa de la bucatarie am adormit adesea, prea speriat ca sa ma intorc in pat, locul in care as fi avut alte si alte cosmaruri.


Multi mi-au spus ca de la tine nu aveam sa invat nimic si ca tu nu ma vei conduce decat spre rau. Nu i-am crezut niciodata. Te-am iubit, asa cum, o buna prietena spunea, te-am iubit ca un orb . Nu ti-am vazut niciodata defectele. Nici fizice, nici psihice. Si imi amintesc ca, tu insati mi-ai spus sa am grija in ce ma bag.
Nu, n-am ascultat de nimeni. Nici de tine, nici de ei, prietenii mei sau parintii mei, care ma cunosteau cel mai bine si nu mi-ar fi vrut raul niciodata.

Ma vedeau cum ma consum si toti te vorbeau de rau. I-am contrazis pe toti si i-am invatat ca nu eram usor de convins in legatura cu tine. Ba din contra, in ochii mei erai o zeita, o regina a perfectiunii. Si asa, iubindu-te necontenit, am ajuns sa te fac stapana peste inima mea.
Odata ce m-am indragostit de tine, m-ai rupt in bucati. Tu ma sfasiai si tot tu ma intregeai. Ciudat, nu am oprit niciodata jocul asta sadic in care durerea era mereu prezenta. Speram sa te schimbi, dar nu aveai sa o faci vreodata. Am avut pentru tine toata rabdarea mea, si oricine iti poate spune ca nu sunt deloc un om cu rabdare. Insa tie ti-am daruit trei ani , in timp ce altora nu le-am dat nici macar 3 minute.


Insa acum le dau dreptate.
Nu spun ca de la tine nu am invatat nimic. Am invatat sa iubesc , sa rad, sa plang, sa cad si sa ma ridic.Sa gadil , sa cant, sa mangai , sa sarut altfel, sa fiu atent, sa nu insist, sa nu trantesc, sa nu tip, sa nu cert, sa nu controlez. Langa tine am invatat sa fiu eu, in momentele noastre, pentru ca au fost si acestea, momentele noastre in care ne-am iubit sincer si modest, din toata inima.
Nu stiu ce vreau... numai stiu.


Acum, as vrea sa iti cant. Chiar daca nu stiu cum. As vrea sa iti cant, sa ma asculti, sa inchidem apoi lumina si sa ramanem in intuneric. Eu sa inchid ochii si tu sa visezi. Am obosit sa incerc. De acum, poti fi orice, oricum, oriunde, iar eu, nu stiu cum voi mai fi.




here comes the rain again...