(never) too late

Here's to all the broken hearts tonight, Here's to all the "fall-a-parts" tonight.


Te pierzi in tot ce ti-a ramas si incerci sa o iei iar de la capat, dar cum? Cum poti sa gasesti piesa lipsa din propiul puzzle cand incercand sa le unesti descoperi tot mai multe care nici macar nu iti apartin.
Nu stiu unde am gresit dar stiu ca undeva pe drum am pierdut o parte din mine. Ti-am daruit tie totul: toata increderea, toate visele care m-au trezit in miez de noapte de atatea ori, gandurile din fiecare fum si soaptele din fiecare cosmar. Ti'am inmanat o inima intr-o cutie jerpelita de carton si ti-am spus doar atat: "Tu stii cel mai bine ce sa faci cu ea".
Poate nu am vorbit destul, poate nu am ales mereu cuvintele potrivite, dar asteptam de la tine sa privesti dincolo de ziduri cu ferestre inchise, sa asculti dincolo de soapte neintelese si sa vezi dincolo de negrul asta patrunzator in care te-ai pierdut parca prea mult.

Poate am incetat sa iti mai arat ca imi pasa, dar asta nu inseamna ca si eu m'am schimbat. Vopseste o casa galbena in albastru. Nu e ca si cum ai arunca totul afara si ai cumpara alta mobila, alt televizor si ai schimba parchetul, nu-i asa? Continutul ramane, tu ramai in patul tau, pe muzica ta, doar vecinii au impresia ca ai inceput sa faci schimbari. Dar tu...care ai cheia , baga capul pe usa si uita'te inauntru. Convinge'te singura daca pe mine nu ma crezi.

Daca nu mi-a fost dor de tine, de ce m-am trezit in fiecare dimineata cautand disperat in cutia cu scrisori? De ce am adormit cu telefonul in mana de atatea ori, pentru ca nu am putut niciodata sa apas butonul ala verde care a stat intotdeauna intre noi?

Nu pot sa nu ma uit in urma, desi chiar tu mi-ai spus sa nu privesc inapoi. Sunt undeva la mijloc, prins ca intr-o menghina intre a face totul sa te regasesc si a merge mai departe. Si tac. Caci tacerea a fost intotdeauna cel mai bun raspuns.
Calendarul mi-a ramas fixat in mai si-am incercat de-atatea ori sa intorc clepsidra, dar am obosit si eu odata cu timpul.


Nu vreau sa iti spun decat atat: ...defapt, nu vreau sa iti spun nimic. Mi te imaginez stand dreapta in fata mea, privindu'ma fara regret. Vreau doar sa stii...mi-e dor sa te aud, mi-e dor sa razi de mine, mi-e dor sa iti treci degetele prin parul meu si sa'mi strici freza. Mi-e dor sa ma inveti sa respir din nou.
Dar nimic nu se compara cu imbratisarile tale.