so quiet

Cateodata as vrea sa inchid ochii si sa te uit. Bum. Pur si simplu. Cateodata as vrea sa te inteleg dar nu pot. Nu ma lasi. Cand am vrut sa iti fiu aproape ai distrus totul , iar acum cand vreau sa te las sa incerci sa fii asa cum vrei sa fii, alergi inapoi la mine. Tu te-ai intelege? Nu mai pot sa te prind atunci cand cazi. Nu mai pot sa iti sterg lacrimile atunci cand plangi, nu mai pot sa te apar de monstrii de sub patul tau . Am obosit. Am proprii mei monstrii, propriile mele cicatrici, rani, iluzii. Am obosit sa iti inteleg temerile, sa iti iert greselile. Daca te mai iubesc? Da, sigur ca te mai iubesc. Dar am obosit sa fac pana si asta.

Cred ca asa te simti cand plangi prea mult:gol. Dar eu nu am lacrimi sa plang , pentru tine, pentru altii , pentru nimeni. As vrea sa plang. As fi vrut sa plang chiar si atunci cand ea mi-a spus ca nu o voi mai vedea niciodata, poate asta ar fi oprit-o in loc. N-am lacrimi. Si e trist sa ma aud spunand asta. Parca golul devine din ce in ce mai adanc...

Nu m-am mai simtit asa de cand... de cand a plecat. Presupun ca intr-un fel sau altul, la un moment dat, toate persoanele importante din viata mea vor pleca. Rand pe rand, una dupa alta. Uneori de-asta mi-e frica de relatii, de iubire. Pentru mine iubirea e ca un film al carui final nu e niciodata fericit. Finalul acela care te face sa mananci multa inghetata si sa dormi cu lumina aprinsa, cu castile in urechi, cu aceeasi melodie pusa pe repeat si gandurile aiurea.



As vrea sa cresti , dar... poate e mai bine sa ramai asa.

Nu stiu unde ti-e gandul cateodata. Stiu ca nu poti sa ascunzi nimic de mine, ca atunci cand gresesti ma tragi de maneca , imi iei capul in palme si imi spui sincer ca regreti. Te cred, si stiu ca nu asta vroiai, si stiu ca iti pare rau.

Doar... mi-a ajuns.




- I love you.
- I never said that to anyone.