rad singur.

Pe peronul unei gari sau intr-o statie de autobuz. Intr-o intersectie ciudata sau sub un balcon al unei case vechi. Peste tot vad oameni tristi, si oameni care se iubesc. Vad figuri contradictorii, peste tot, oriunde merg. Un baietel care plange pentru ca nu are jucaria cea noua din vitrina. Ii intind 5 lei si o bomboana si imi zambeste . Imi strange mana "ca barbatii" si pleaca fericit spre mama sa , spunand ca acel baiat imbracat ciudat i-a cumparat o masinuta noua . Si plec. Ma pierd in multime si nu simt nici macar nevoia unui "multumesc".
Cand astepti metroul nu poti sa nu te uiti in gol, in acel tunel care pare ca se adanceste din ce in ce mai mult. Intr-un fel, oricat de mult te-ai grabi, metroul te calmeaza. Acolo, in agitatie, unde oamenii coboara si urca si isi fixeaza ceasurile pentru intalnirile ce urmeaza, e totusi liniste. Ma uit in sus, si vad cronometrul acela care imi arata ca peste 6 minute si 30 de secunde urmeaza sa ma urc in metrou. Zambesc. Ma intreb la ce se gandesc toti oamenii acestia. Uite, el. E un tip marunt, imbracat in camasa cu carouri , blugi si niste pantofi ieftini. Isi poarta parul ciudat, pieptanat doat intr-un anume sens. Are barba, se vede ca s-a chinuit destul sa ii dea forma aceea de dimineata. Il privesc de cateva minute si acum observ ca dupa ce s-a uitat tot timpul acesta in gol, se intoarce si zambeste. "taati.." se aude o voce dulce de copil . O fetita blonda cu ochi mari si negrii, isi strange in brate tatal. Nu m-as fi gandit...
Aici oamenii sunt ciudati, ascunsi, si de la nici unul nu te astepti sa fie ce e defapt. Oare cum ma vad pe mine toti? Eu sunt ascuns in scaunul meu rosu si ii privesc.Ii judec , ii laud, ii admir sau ii detest. Dar ei?
Un aer rece ma loveste in fata si odata cu el sunetul metroului venind cu viteza. Nimeni nu paseste dincolo de linia rosie inainte ca acesta sa se opreasca.Doar eu. Intind mana spre metroul inca in miscare si ma las atins. E placut. E o senzatie ciudata, ca si cand eu as oprii totul . Un strain ma trage inapoi, spunandu-mi sa am grija. Il ascult si ma indepartez tacut.

"atentie , se inchid usile"

Se aude o voce asprea de barbat. Cu siguranta fumeaza de prea mult timp. Ma intreb daca si vocea mea va ajunge asa candva. Imi scot pachetul de tigari si le numar. Una...doua...nu are sens. Il pun inapoi in buzunar si imi scot telefonul. Tastez numarul ei, mi-e dor de ea. O sun si imi raspunde, nu stie cine sunt. Nu spun nimic si sunetul se pierde atunci cand intru in tunel. Ma pierd si eu...





Asculta mai multe audio Muzica