hit the door.

She's under my skin...


Esti peste tot. Esti in fiecare lucru marunt care imi umple existenta. In fiecare groapa din trotuarul murdar pe care pasesc in fiecare zi, si in zambetul fiecarui trecator dintr-o mie, pe care ii zaresc pretutindeni in jurul meu. Tu ai lasat in mine ceva ...ce nu voi reusi niciodata sa sterg.
Stii, am cunoscut multi oameni. Si chiar daca nu toti dintre ei au simtit asta, in fiecare am pus cate ceva. Fiecaruia i-am dat incredere si pe fiecare, mai mult sau mai putin, nici macar nu conteaza cat, l-am iubit. I-am pretuit pe rand, pentru ca am invatat ca oamenii se simt protejati atunci cand ii inconjori cu tot ce simti tu ca ai nevoie la momentul respectiv. De-a lungul timpului, am realizat ca , vorbele pe care le-am auzit atat de des, si care si acum imi inunda timpanele frecvent, nu erau adevarate. "Daca dai, primesti in schimb acelasi lucru". Si prea tarziu mi-am dat seama ca asta nu e decat o alta minciuna .

Acum, numai conteaza. Eu, nu simt ca am pierdut nimic, simt doar dezamagirea aceea pentru ca nu am primit nimic in schimb . Ca si cand, as fi asteptat toata noaptea dinaintea craciunului, cuminte in pat, cu ochii inchisi, ca defapt sa nu descopar nimic sub brad.

In mine se nasc in fiecare zi mii de sentimente. Si bune, si rele. Stiu ca nu o sa pot sa spun niciodata ca numai am nimic de dat nimanui, pentru ca voi avea mereu.

Dar, vezi, tu, acum, nu imi mai e frica, si numai am nici cea mai stranie curiozitate pentru ce va avea sa se intample mai departe. Astept in coltul meu, tacut, ca lucrurile sa se desfasoare firesc. Ca un regizor care isi urmareste propriul film.

De cand tu ai plecat, in jurul meu sunt multe ziduri si putini stiu cum sa treaca de ele. Putini pot sa o faca fara sa se piarda la jumatatea drumului. Cum spuneam, tu ai lasat in mine ceva ce nu voi putea inlatura niciodata, oricat de mult m-as stradui. Tu nu te-ai multumit , asemenea altora, sa lasi in mine amintiri, imagini vii sau rani adanci.

Tu ai rupt din mine, iar mie mi-ai lasat golul. Nu as fi avut nimic impotriva daca imi spuneai dinainte, cum sa fac sa uit de el. Recunosc, sunt zile sau chiar saptamani, cand nu simt nevoia de nimic care sa imi aminteasca de tine. Te uit. Pur si simplu, te uit. Si cand lucrurile merg bine, revii din nou in mintea mea, si golul se face simtit din nou. Spune-mi tu mie cum sa scap de asta, si eu nu o sa te urasc pentru ce mi-ai facut.

Stiu ca si eu ti-am facut tie multe, dar de bariera asta nu as fi trecut niciodata. Intelegi? Niciodata. Iar tu.... Nu ai inteles si a fost prea tarziu cand am vrut sa te caut sa iti explic lucrurile curat, sa iau o foaie alba si sa ti le pun pe toate in fata. Tu plecasei.

Credeam ca numai are rost, cand am iesit tremurand de furie din cabinetul albastru cu 10 intepaturi pe ambele maini, stiind ca ei aveau sa imi schimbe viata, felul in care traiesc deja si obiceiurile pe care le am. Lucrurile pe care le iubesc si fara de care credeam ca nu se poate. Si nici macar nu era tot. Aveau sa urmeze alte si alte teste. Alte si alte reguli.

de cand te sufoci?

Nu pot sa cred. Mi-au pus in mana un aparat prin care trebuia sa respir cand mai tare, cand mai incet, cand normal. M-au fortat , m-au incurajat, si rezultatul era mereu acelasi. Nu le-a venit sa creada, 43%. Dar pentru mine nu era ceva special. Stiam. Si m-am ales cu un mic tub stupid cu capac rosu, pe care trebuie sa il port mereu la mine. Tu intelegi? Nu. Nu intelegi. Tie nu ti-a spus nimeni niciodata "asta numai poti sa faci, nici asta, nici asta" . Pentru tine lucrurile au fost mereu perfecte. Tu, ai fost mereu perfecta. Tu nu ai mintit, tu nu ai baut, tu nu ai fumat. Tu ti-ai urmat cursurile si ai plecat in nenorocita aia de tara ca apoi sa te intorci.

Vroiam doar sa iti vorbesc, la dracu. Ziua imi mersese deja mai mult decat prost, pana sa te vad. Ti-am cerut sa te opresti si nu ai facut decat sa mergi mai departe. Ma intreb daca o sa'ti para rau in caz ca vei afla ceva din toate astea. Probabil nu. Ai pus o bariera , ai luat o decizie. Te cunosc, stiam ca lucrurile nu se vor schimba. Totusi am sperat. Degeaba. Si asta nu a facut decat sa se mai ridice inca un zid in jurul meu.

Nu realizezi de cate schimbari esti vinovata in viata mea. Si cate lucruri s-au spart fara ezitare pentru tine. Cate vise si cosmaruri au fost. M-ai uitat deja mai mult decat pe jumatate. Si inteleg. Ti-ai pus ochelarii , ti-ai aranjat parul, si ai lasat in urma totul. Cu un simplu "nu." .


De acum, promit sa fac acelasi lucru. Si daca o sa te mai vad vreodata, promit sa traversez pe celalalt trotuar si sa ma prefac ca nu s-a intamplat, zambind ca si cum totul ar fi ...care era cuvantul?

Perfect.



" Caroline asked me if I knew what I'd say if I knew you could hear me. I told her I don't know. I love you. God, I miss you. And I forgive you. "