rest your head and go to sleep.

M-am trezit fara sa vreau din nou in ceata. Eram intr-o camera straina si, ciudat, purtam o camasa rupta in mai multe locuri. Ca si cand vreo fiara incercase sa ma sfasie.
Am inchis ochii incercand sa imi amintesc ce se intamplase cu mine.Insa memoria mea parea stearsa cu totul. Nu imi aminteam nimic.Stiam doar cum ma cheama, si nici de asta nu eram sigur. Nici nu am mai avut timp sa gandesc, cand am auzit usa deschizandu'se usor. Fara zgomot, pasind parca pe varfuri, in camera intra ea. Ceata disparuse acum si in mintea mea toate prindeau contur asemenea unui puzzle. Totusi..lipseau piese. Insa de un lucru eram sigur, nu eram in casa unui strain.
M-am prefacut ca dorm insa asta nu a tinut-o la distanta . S-a apropiat cu grija de marginea patului si in cateva secunde, era langa mine, iar eu eram prea agitat ca sa pot macar sa'mi tin pleoapele lipite una de alta. Mi-a pus mana pe frunte si atunci am tremurat din tot corpul. Era rece ca gheata. Un strop de apa mi s-a prelins pe frunte si mi-a ajuns pe gat. M-am relaxat dintr-o data si fara sa realizez am deschis ochii. In fata mea, eterna dragoste.


Am stiut de la inceput ca daca vreodata o voi revedea voi ramane fara puteri in fata ei si o voi iubi la fel de mult cum o facusem cand aveam daor 15 ani. Era aceea care ma facuse pentru prima oara sa strig de fericire , sa ii rezist ar fi fost prea mult chiar si pentru mine.
Si sincer sa fiu, nu cred ca cineva i-ar fi rezistat.
Era tipul acela de femeie care te facea sa te indragostesti de ea doar rostindu-ti numele, care te iubea cu tot sufletul ei si se daruia din plin in fiecare moment pe care il petreceai cu ea, cea al carei parfum iti ramanea mult timp impregnat pe gulerul camasii.
Si cand tu ajungeai sa ii dai inapoi toata iubirea pe care ea ti-a dat-o la un moment dat, cand tu ajungeai sa o iubesti cu toata puterea ta, cand tu visai in fiecare seara la chipul ei, ea... pleca.

Te lasa invaluit in intuneric, fum, si multa durere.


Multi o doreau desi stiau ca vor ramane cu inima bucati dupa ce o vor avea. Jocul, era simplu. Doar un balans intre fericire si agonie. Oare asta era ce vroia ea cu adevarat?

si acum, in mintea mea, toate acestea aveau un singur final. O singura intrebare. Ce cautam din nou in bratele ei, cand stiam cum voi sfarsi?
Acum, o vedeam altfel decat o vedeam atunci cand eram doar un pusti in cautarea iubirii. Stiam ca are sange rece si nu indrazneam o clipa macar sa cred ca s-a schimbat. Nu indrazneam sa ii vorbesc, sa o privesc, sa o ating, desi dorinta sa fac toate acestea ma ardea pe dinauntru.



Insa stiam ca alegerea nu era a mea. Daca dorea sa imi vorbeasca, mi'ar fi vorbit .Daca ea dorea sa ma atinga, m-ar fi atins. Iar de privit, am realizat cu disperare ca deja ma privea. Ma privea fix in ochi si simteam ca imi citeste gandurile .Era ca si cand as fi lasat pentru prima oara pe cineva sa ma vada fara secrete.


Inima'mi parea ca a uitat sa bata normal.


Nu stiam nici acum ,asa cum, defapt, nu stiusem niciodata, ce ma facuse sa o iubesc atat. Imi simteam tamplele zvacnind de durere cand prin fata ochilor mi se derulau amintiri mii si mii. Simteam ca sangerez dar nu vedeam sangele. Era parca o lupta cu mine ce se derula doar in imaginatia mea. Daca altcineva decat ea m-ar fi vazut, ar fi crezut cu siguranta ca nu sunt nimic altceva decat un nebun.
M-am intins pe pat si am strans cat am putut de tare din ochi. Vroiam doar sa ma trezesc din nou si sa stiu ca totul a fost un cosmar.Un vis care a venit si a plecat la fel de repede cum soarele rasare si umbrele noptii dispar.Sa dispara odata si toata durerea care ma transforma usor in cenusa.
Dar linistea pe care o ravneam era departe.

Se uita in continuare la mine.Si din ochii ei albastrii nu puteam distinge altceva decat mila. Ii era mila de ce facuse. Oare era posibil? Ei, nu ii fusese niciodata mila.Tot ce stia, tot ce facea era sa taie in carne vie.Sa rupa de la radacina. Sa lase in urma ei nimicul, si sa nu priveasca niciodata inapoi. Dar acum...acum era diferita. Desi nici nu ma gandisem ca se schimbase macar o celula din ea, trebuia sa ma obisnuiesc cu gandul ca femeia aceea puternica la picioarele careia multi au cazut, cadea acum , la randul ei, la picioarele altcuiva.
Dar nu se poate. Un miel nu poate sa vaneze un leu. Nu asta e rostul. Nu asta e cursul. De unde pana unde? si cand? Durerea se atenua incet...simteam nevoia sa primesc explicatii.
Sa ii vorbesc? Ar fi fost o nebunie. Ce sa ii spun? Cum sa ii spun? Si daca nici macar nu voi putea sa vorbesc?

- Ai vrea sa imi spui ceva?

Si durerea s-a intors. Dar trebuia sa raspund. Nu aveam cale de intoarcere. Fie cadeam in prapastie fie ...muream pe margine. Imi dorisem asta cu atata putere, visasem sa o vad din nou de atatea ori ...sa ii cer explicatii, sa o rog sa ramana. Si acum? acum ramaneam mut ? Nu.

- Ar fi multe de spus...
- Eu te ascult..
- Mi-e frica.
- De ce ?
- Mi-e frica sa nu dispari din nou. Sa nu ma trezesc intinzand mainile spre nicaieri, aruncandu-ma in gol , sperand ca ceva ma va prinde...si..
- Dar acum sunt aici.
- Da, dar poti tu sa imi promiti ca vei fi mereu aici?
- Asta nu poate nimeni sa stie...
- Ba da. Daca vrei sa ramai undeva, stii ca vei ramane, indiferent de orice.
- Lucrurile nu sunt asa.
- Lucrurile sunt asa cand iubesti.
- Nu poti sa iubesti o eternitate
- De ce nu ? cine spune ca nu poti?
- Asa e mereu, si tu stii asta. Nu te preschimba din nou in copilul care erai candva. Fii constient, mereu intervine ceva. Mereu cineva greseste undeva, si daca nimeni nu greseste, cineva moare. Prea rare sunt iubirile eterne. Viata nu e facuta pentru visatori. Acum esti aici, dar unde vei fi maine? Stii tu pe ce meleaguri te va purta viata sau ce intorsatura pot lua lucrurile? Un singur om pe care nici macar nu il cunosti iti poate intoarce soarta la 180 de grade, cu un singur cuvant. Si asta nu am spus'o eu. Au spus-o ei, au spus-o savantii, oameni de stiinta care par sa le stie pe toate. E dovedit. Nu poti fi sigur de nimic, niciodata. Si in zilele noastre promisiunile sunt doar vorbe purtate de vant care iti vor intra pe o ureche, iti vor patrunde in suflet si mai tarziu te vor sfasia. O inima sfasiata nu valoreaza nici macar 2 parale.
- Te iubesc.
- Si eu te iubesc. Mereu te-am iubit.
- Da...si totusi...ai...
- Am..ce?
- Ai plecat.
- Am plecat pentru ca a fost nevoie sa plec.Pentru ca un om pe care nu il cunosteam macar , mi-a schimbat soarta.







Asculta mai multe audio Muzica