Acum ceva timp numaram lunile uitandu-ma uimit in calendar. Mai sunt doar 4 zile. Ai crescut atat de repede incat imi pare ca timpul ti-a sters din memorie totul, chiar si felul in care obsinuiai sa fii in preajma mea, chiar si cuvintele pe care le foloseai atunci. Acum toate s-au preschimbat peste noapte."Hocus-pocus." : tu peste noapte ai devenit femeie si eu... ma uit pierdut in urma, caci mi-e dor de tine, aceea inocenta, aceea mereu fericita. Dar presupun ca timpul nu iarta nimic si uneori uita sa vindece. In locul lui as face la fel.Cu ce rost sa incerci macar sa repari ceva definitiv stricat?
Stiam atat de multe despre tine. Te cunosteam atat de bine, atat de intens incat puteam sa vorbesc nopti intregi despre tine si sa nu obosesc, sa nu ma plictisesc. In ochii altora, poate ai parut mereu tare ca piatra si poate ca, in definitiv, nimeni nu a putut sa ajunga la tine asa cum am putut eu. Si viceversa. Ne asemănăm. Ne asemănam? Nici eu nu stiu . Acum nu mai stiu nimic. E gol totul si ma simt ...strain in propria-mi casa. Nu te mai cunonsc. Nu te mai recunosc. Asa simt, doar privindu-ti noile poze, incercand sa mai vad scanteia aceea din ochii tai, dar nu e nimic. E posibil sa nu mai fie nimic acolo? Cine si cand mi-a rapit printesa, lasand castelul gol?
As vrea sa te intreb ce-i cu tine. Dar cand am sansa, parca amutesc, parca uit sa vorbesc. As vrea sa nu mai fiu absent , sa nu mai tac, sa nu te mai las sa te ascunzi. Dar asta nu-i un joc de fata-ascunselea, nu-i un joc deloc. As vrea sa pot macar sa iti las un trandafir la poarta liceului, sa iti spuna la multi ani. Dar nu mai pot sa fac nimic, ai fugit peste culmi nevazute si nici macar nu ai luat vreun Fat Frumos cu tine. Ce ma doare e ca ai fugit singura, ca eu te-am facut sa pleci si nimeni altcineva.
Sa distrugi si sa arzi tot? Nu. Poate ca inainte vroiam sa te uit, ca sa pot sa o iau de la inceput, dar cu timpul am inteles ca e necesar sa fii prezenta in tot ceea ce fac. Nu vreau sa te mai ascund, nu iti mai arunc amintirea prin foldere si cutiute. Tin cu dintii de ce a mai ramas din... tot ce a fost. E ca si cum te-as purta mereu in buzunarul de la piept.
As vrea sa intelegi cat imi pare de rau...
"Dar Mihaela stie una si buna: sa-mi returneze scrisorile."
i'm sorry for your pain but i promise that I will try to make you happy. I don't why but if you 're sad i'm sad, and I know that I'm not perfect but I try to be the perfect friend...and not only, for you. Here is the biggest hug for you...
RăspundețiȘtergereesti ciudat. ba spui una, si-apoi te intorci, modifici, si dai alte intelesuri. dar o sa vorbim noi altadat` mai pe indelete.
RăspundețiȘtergere------------------------------
telefonul meu sta aproape in permanenta inchis, caci se apropie bacul, si cel mai rau - se apropie admiterea. azi ne-a spus profu` ca de saptamana viitoare trebuie sa umblam dupa dosare. si am foarte mari emotii, cu sportul stau rau. [1 km in 5 min], si cu engleza.
iar de bac nu mai vorbesc. toata lumea e frustrata prin jurul meu, se streseaza aiurea [gen. colega-mea], toata lumea vorbeste prost si ma descurajeaza, noroc ca mai e Dan care are grija de mine.
[mon petit dresseur :))] a se intelege dresor. :-j, l-am frantuzit.
abia astept sa scap. astept luna august. si pana atunci, imi tremura picioarele ca la capra.
am incercat sa dau de tine, dar orice a ramas fara raspuns [cacofonie, la naiba] si-apoi am incetat sa te mai caut. asta deja suna a telenovela. m-am gandit eu ca atunci cand o sa fii (mai) bine, ai sa-mi dai de veste.
mi-e dor. mi-e dor de tine, si te urasc ca ai scapat de stresul asta.
mereu te-am inchipui ca pe un rockeras flafy, ce aduce a adam lambert cand rade, dar fara trasatura aia gay. :))
gasii un baiat care ma mai ajuta la poze, si cand fac glume si in loc sa rada [pentru ca el nu rade :-@) spune un "da!" soptit, explodat, ciudat - cam ca tine. :))
-------------------------
cu alte cuvinte, mai e putin pana in iunie.
:>
:-"
te-ai prins. pana la bac. :P
scuza-ma pentru asear`, dar vorbeam cu al meu. :">
RăspundețiȘtergereSi tocmai imi povestea niste chestii micute despre el si voiam sa fiu atenta. am sa-ti spun eu ce :))
se pare ca demult n-am mai lasat si eu vreun semn, e ciudat cand recitesc vechile comentarii si ma simt ciudat ca n-am mai vorbit cu tine, cu voi, cu ceilalti. nici tu n-ai mai scris nimic. nu-s muze pe la tine prin camera? :>
s-au intamplat multe intr-o saptamana. :))
inclusiv aventuri pe la 11 noaptea [dupa meditatia de la istorie terminata la 10.05 p.m.], cand al meu alerga pe sosea sa ma duca mai repede acasa ca se speriase de cum zbiera tata la mine in telefon :))
inca putin si-i admitere.
si mie imi arde de prostii. :)) :">
abia astept sa fug la Brasov cu el, in Londra singura si-apoi la instructie cu toti. :)))