i'm yours

Daca vreodata vei crede ca nu te mai iubesc, inseamna ca nu ai inteles nimic din toate astea.

Mi-am ridicat manecile incet si am privit spre nicaieri. Ii simteam privirea atintita asupra mea. "ce-ai ?..." Mi-a spus pierduta in ochii mei dupa mult timp. Aveam multe , dar nu ma simteam in stare sa ii vorbesc. I-am luat fata in maini si i-am zambit, nu merita sa o cert. In adancul ei stia ce aveam si se simtea vinovata. Orice cuvant in plus ar fi ranit-o si mai rau.Iar eu nu-i vroiam decat binele. A zambit si ea , trist, si si-a plecat privirea. Era pentru prima oara umila in fata mea. Stia cat ma ranise, vedea dovezile.Vedea cearcane si vedea privirea aceea, pe care doar ea o cunostea. Ma vedea pe mine nearanjat, nebarbierit, imbracat aiurea, si stia ca ceva se intamplase.

"totul se poate rezolva" Mi-a spus intr-un tarziu, spargand tacerea. Vroia cu disperare sa imi auda vocea. Nu stiam ce vroia sa zica. Ma pierdeam in cuvintele ei. Ieri nu ma mai vroia deloc...iar azi...tanjea dupa mine. A incercat sa vorbeasca din nou dar i-am luat-o inainte. Nu vroiam promisiuni de care nu era sigura ca se va putea tine. Vroiam lucruri sigure, iar ea nu imi putea oferi asta, cel putin pe moment.

M-am gandit repede la locul in care as fi putut sa o invit sa isi petreaca timpul cu mine. Nu vroiam baruri sau cafenele, pentru ca la un suc sau la o cafea nu poti sa taci si sa te uiti in gol. Vroiam liniste. Imi vroiam linistea alaturi de ea. Vroiam sa taca si sa ma lase sa tac. Sa stau pe umarul ei si sa imi pun ordine in ganduri.
Vroiam un loc al meu si al ei in care sa ramanem singuri si sa uitam. Sa uitam ca ne-am despartit, ca ne-am certat, ca a plans, ca am plans, ca ne-am iubit, ca am suferit impreuna. Sa uitam tot si sa o luam de la inceput. Sa ii intind mana razand si sa spun "buna." si de acolo totul sa fie cum va vrea ea si cum voi vrea eu.
Vroiam sa nu ma intrebe nimeni ce-i cu mine, de ce nu vorbesc, de ce nu rad, de ce nu salut, de ce nu raspund, de ce nu ascult, de ce nu ma misc, de ce sunt trist, de ce nu i-au notite, de ce nu spun "prezent", de ce nu ... sunt eu.

Fara ea eram o umbra, si ea vedea asta cel mai bine.
"vino."
I-am spus privind fix in ochii ei. Am plecat fara sa ma uit in urma sa vad daca ma urmeaza. Dar ma urma. Ii simteam parfumul, respiratia si starea de neliniste. O simteam in spatele meu la doar cativa centimetri si stiam ca ar fi venit cu mine oriunde. Am dus-o intr-un bar intunecat in care rula rock pe fundal. Am rugat-o sa se aseze si m-am asezat si eu. Mi-am pus capul pe picioarele ei si am inchis ochii. Apoi..am inceput sa vorbesc.

" Vrei libertate si o vei avea. Tu alegi daca vrei sa o ai alaturi de mine. Nu vreau sa te simti iubita de un strain. Eu te iubesc cu tot sufletul dar, nu stiu cum e asta in ochii tai. Nu vreau sa te simti legata, vreau sa te simti protejata. Nu vreau sa ma simti gelos, vreau sa ma simti langa tine, cu tine, pentru tine. Vreau sa ma simti al tau si vreau sa intelegi, caci nu ne va fi bine altfel, vreau sa intelegi ca, cuvantul "serios" pentru mine a inseamnat iubire neconditionata. Te voi lasa sa faci asa cum vrei si iti voi respecta deciziile. Ai de acum toata libertatea pe care o ravnesti si ai ravnit-o.Si pe langa asta, daca vei vrea, ma vei avea si pe mine.Voi fi mereu langa tine in problemele tale si voi fi mereu punctul de sprijin pe care te vei putea baza, poti sa ai in continuare incredere in mine si nu vreau sa te simti vinovata in fata mea. Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine si pentru toate momentele frumoase pe care le-am petrecut alaturi de tine. Nu imi pare rau de ce a fost si m-as bucura din toata inima sa stiu ca nici tie. Te voi iubi si te voi primi mereu cu aceeasi caldura inapoi la mine. Trebuie doar sa imi spui sincer ca decizia pe care o vei lua, va fi luata cu sufletul."

M-am oprit, cand mi-am auzit vocea tremurand. Si peste pleoapele inchise a cazut o lacrima. Nu era a mea. Era a ei. Am deschis ochii si am vazut-o plangand. I-am sters lacrimile cu maneca mea, asa cum o obisnuisem de ani buni. S-a linistit langa mine.

" micuta mea..."