Te rog sa intelegi.
M-am rezemat de perete si am cazut incet.Mi-am sprijinit capul intre genunchi si dupa mult timp, in care nici macar o lacrima nu mai cazuse din ochii mei, am inceput sa plang. Ea plecase. Nimic numai ramasese in urma ei... decat durerea.Si era una amara,una grea...poate prea grea chiar si pentru mine.Cuvintele ei ma taiasera unul cate unul asemenea unor cutite. Sangeram cu sufletul. Plangeam asa cum numai plansesem niciodata si simteam ca imi scot sufletul din mine. Intr-o scara de bloc, undeva..muream incet. Intr-un apartament, intr-o camera, ea se gandea la ce a facut.
Intr-un final m-am ridicat mai mult inconstient decat constient de jos si am coborat treptele una cate una pana la parter.Mi-am scos telefonul si am tinut lung apasat pe rosu.Nu vroiam telefonane, mesaje, scuze, rugaminti.Vroiam liniste.Vroiam sa ma arunc in zapada de afara si sa ma uite toti.Sa uit si eu de mine si sa ma pierd in abis. Sa nu ma caute, sa nu sufere, sa nu planga. Sa imi uit si sa imi uite numele, varsta sau locul in care locuiam. Sa uit ce am facut, sa uit ce imi propusesem sa fac, sa imi uit greselile si faptele bune, sa raman un nimeni, un nimic, undeva in zapada. Sa ninga peste mine si nimeni sa nu ma gaseasca. Imi pierdeam mintile.
Mi-am tras gluga pe ochi si am mers frenetic printre oameni, printe masini, prin intersectii, pana acasa. Ma durea atat de tare ca din cand in cand ma opream si ma ghemuiam, ma strangeam in mine.
Ajuns acasa nu am facut altceva decat sa imi deschid telefonul. A sunat la nici 2 minute dupaia.
S-a prefacut ca nimic nu se intamplase si totusi, nimic numai era la fel. Eu numai eram eu si ea nu intelegea de ce. Asemeni unui copil imi cerea explicatii, imi punea intrebari, ma ruga sa ii vorbesc si se supara ca nu ii raspund. Cand in sfarsit i-am spus ceva a vazut ca vocea imi tremura absurd in telefon, ca nu respiram corect, ca nu eram coerent.
Nu si-a imaginat niciodata ca o iubeam atat de mult.
Mi-a inchis telefonul speriata si eu am cazut, rapus de toate. Mesaj dupa mesaj si explicatii dupa explicatii.
In final..un " credeam ca o sa intelegi"
O sa inteleg, micuta mea printesa, atunci cand o sa pot sa ma uit la tine fara sa oftez si sa imi pun mainile pe piept, sufocat de durere. Atunci cand in gandurile mele nu vei mai fi cea de care am fost si sunt indragostit asa cum am mai fost vreodata de nimeni.Cea care m-a schimbat. Atunci cand , o sa iti fiu doar prieten, o sa poti sa fi sigura ca m-ai pierdut pentru totdeauna.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere